...Eu revin la lumea mea.

...Eu revin la lumea mea.

Sunt eu un recidivist cu caracter moral
Ca atac o institutie cu caracter fundamental?!
Stau, gandind ca-i relativ spiritul meu de conciliere,
Caci eu sunt un omisiv in timbrarea unei cereri sinistre.

Care-i rostul sa pun tara mea la cale?
Caci politica corupta e un pleonasm grevat...
Alti, care vad oportunitati, te-au legat la mijloc,
Spunea nu!... a doua zi, la arestat.

Printre miscari zglobii,
Funia scurtata, cravata cat sa sugrume,
Se aduna c-alta data, trei hoti ca sa spuna glume...
Un ministru si doi senatori.

Suflecat din maneca, in momentul critic,
Mai semneaza un Patrascu, un tratat empiric.
Dar uitat de toate astea, lumea mea e-un van crezut,
Ca o pata-n societate, emblematic spulberat de vant.

Caci coruptia ar fi de vina, pentru toate intamplate...
Caci e ura intre oameni si de-aici si mai departe...
Prefacuta revolutie, e un zambit pentru prosti,
Iara saracia multa, un pretext doar pentru hoti.

Ca-nteleg ca vor a cere, trai decent in lumea lor,
Iara eu de data asta, inteleg sa fiu de partea prostilor.
Insa cand iti relateaza realitatea prosti ce aduna bani,
Gusturile lor inculte, fiind /succesuri/ pentru fani...

Cand revizui toate acestea, te-ntrebi de umbra ta,
Asta-i tara? Sau e habitatul prostilor de cinema?
Publicistica nu-i dura, e-un moloz cu idioti,
Care imi par ca lichele, ce prostesc masa de prosti.

Dar atat, e-o viata sociala, caci trecand si peste ea,
Raman geniile obscure, care aprind artificii
Si te trec in noua era cu atat de multe vicii...
In imagini fractalitice, pioneri ai lumii virtuale.

Traiesc momentul si gandind la cineva,
Ma comport banal in viata, cu aceeasi armonie...
Imi simplific crezurile, de-o iubire.
Dar tarziu, uitat de ea, eu revin la lumea mea.