dar tot, izvoraste dorul dupa tine.
Peste naucite, eu zambesc, pe voci marunte,
Putrezesc, printre eschive, ma misc, tragic, dupa mine.
Alerg, zambitor, cand sunt trist de-atatea ori,
Caci te stiu, departe de mine, caci ma stiu departe de tine.
Si-am sa, spulber,iar destinul, cine-l scrie e hain,
Ma putea face, mai mandru, putin mai meschin...
Ce sa-mi pese, mie?! Vezi, conturul umbrei mele,
Ma vezi si pe mine...
Hopa, hopa, hopa, ca nu ma iubeste,
Caci degeaba, eu rod, bariera...
Bariera se largeste, s-a sudat si mai bine,
De ma face, sa ma simt, prea mic, pentru-oricine.
Nu, nu e necesar, sa consideram, cuvinte, tragic,
Cand, asa, cum sunt eu, desuav, desuet, ironic...
Parca, nu am dreptul, de a spune tot ce simt,
Dar sa spun ca nu te plac... pot s-o spun, ca pot sa mint!
Si departe, de tine, departe, de atitudini, rau famate,
Ma aplic, din repetitie, sa devin, putin letargic...
Caci, se spune, asa, deodata, mi se pare ca se spune,
Ca tu nu ai fi de mine!!!
Ehh.. dar lasa, pe langa codrii, pusi in sot,
Sta, umbra, mea impara...
Caci, ma urasti sau ma iubesti,
Eu sunt... de-un timp, nu-i prima oara.
Bunicii mei, saracii, lucrau, canepa sa faca haine,
Voi, fumati, cu-atata patima, pana haina va miroase.
Dar, e noul sortiment, de a fi cu buna pace,
Trage, trage... si tot trage....
Ce sa stiu, sa imi petrec mila, ca mi-e dor de cineva,
Iar, de timpul, hotareste, ce va fi cu soarta mea...
Nu grabesc reactiunea, sa divid, idei marunte,
Nu e necesar... dar tot, izvoraste dorul dupa tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu