Neamul analog
Scufund un ideal, in pasul meu de dupa mila,
Risc sevrajul, un castig, un zgomot de agonie...
Din fotoliul daramat, de viziunea, dezorganizata,
Care, arunca totul, unde e sa cada, nu conteaza....
In aceasta, minte, neinceputa, la a fi analizata,
Dau, sa inteleg ca-s semne, nu m-am inteles vreodata...
Punctul meu, de-ascensiune, de la gratii, catre temnite,
E pavat, cu multe zambete, nu cunosc nici eu, nici ei, de ce?!
Pe miscari, pe atrocitati, pe umbre conturate dupa nimeni...
Nu imi mai gasesc, o clipa, sa imi fie, cu mult cuget...
Cine-s eu, sa judec, sa pun piedici la multime,
Nu sunt vrednic, sa ma plang ca-i rau nici sa zic ca-i bine!
Despre aceasta natiune, in principiu, bolovani,
Stau, nu cugeta, defapt, sa se planga...
Off, sa stie restul, aici nimeni nu-i de vina,
Sau ei, niciodata, nu sunt responsabili...
Ce sa ceri? Ce sa mai cauti? Sa strigi uite!!!
Asta e coruptie, e hotie, e furt, avem dovezi...
Vine unu cu chelie, ce iti spune sa nu crezi...
Ca-s moguli, asadar e atat de simplu, sa prostesti!
Inteleg, fiind cauza, impresionanta, educatia este vinovata!!!
Ia copile si invata,asta , asta, nu intreba, ce-nseamna asta!
Vezi cutuma adevarata, e-o religie, crede, ca asa si este!
Doar nu crezi, c-acei ce-au scris, au mintit pe indelete?!
Cat despre spatiul danubiano-carpatic-pontic,
E un mod, mai elegant, ca sa spui, acolo!
Undeva in est, unde s-au dus, multe razboaie,
Ii vedeai tu, pe olteni, ca se scoala la bataie?
Ii vedeai , pe ardeleni, ca tineau de patria lor,
Nu... in sine, ei stiau, turcii au venit sa ii omoare...
Gestul, un act eroic, a pornit din lasitate,
De n-au apa si mancare, mor ei pana sa omoare.
Mai tarziu, domniile, astia unsi de dumnezeu,
Se credeau stapani pe toate, ca basescu peste boc.
La-ntrebarea tu esti Mircea?!, un raspuns afirmativ,
-Eu sunt, dar decat ca sa ne batem, haideti sa jucam barbut!
Baiazid, vazandu-l, ii spunea ca el, a venit, pana aici,
Si-o sa mearga, mai departe, pana la gali si romani...
El, va scrie, in a sa carte, ce absurd, suntem ca neam,
Iar atunci Mircea, baut bine... date... baiazide.
Neamul, nostru, acela ce-l laudam,
S-a nascut si moare, sub coperta, de ansamblu,
Ca aceia, ce-au facut pe dracu in patru,
De esti lasi, traiesti... ai curaj, sa mori!!!
Am avut momente, bune, nu le stiu,
Dar poate, bine, ca prezentul este viu...
Si vor citi, peste veacuri, ca acum n-am dus-o rau,
Ca Basescu, a fost, mare, mare initiator!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu