...cu o drama

...cu o drama

Chiar, de as muta muntii, teoriei punct sa-i pun,
Tu, sa ramai, pe orbita, cu care te-ai zamislit,
Eu adesea imi port vina,
Chiar, daca nu am facut nimic.

Si cand, pamantul se va opri din axa a se mai roti,
Eu voi fi cenusa, iradiata, de efectul de chatarsis.
Poate, ca nu am, nimic sa mai privesc, sa mai doresc,
Poate, ca in sinea mea, de la un timp, ma inteleg.

Caci, fiorii, se inalta, pe orbita occipitala,
De se spune, ca invata, cum sa inspaimante-o farsa...
Off, big bang, totul dintr-un ac de gamalie,
Am ajuns, sa vad, cum timpul se curbeaza dupa mine.

Sa-nteleg, ca privind stelele, am schimbat scripticul,
Caci privind, e atat de suficient, incat sa schimb tot parcursul indecent.
Parca eu, te-as tine-n brate, ca pe un mister ce il ador,
La final aceeasi teama, teama sa nu inteleg.

Sunt mistere, sa le stii pe toate, nu este posibil,
Caci, prin propria functie, ai schimbat mersul sortii...
Si din nou, doar privind creezi inca o dimensiune,
Incat cauzalitatea, e-ngropata, de-o esenta quantica.

Iar, de nu te tin in brate, nu te tin si asta este,
Nu am timp, caci inteleg, ca ramane o poveste...
De-o iubire, refuzata, de-o iubire, imorala,
Ce se-nneaca, zambitor cu o drama.