Inert
Universule, maretule, cel care te-ai creat,
Prin puterea proprie, prin vointa de a rezona...
Cel care ai pus noi steme, le revolutia,
Infinitului, tu acela care ai creeat, necunoscutul.
Tu acela care ti-ai creeat legiile, care ai stiut cu un pas,
Inainte sa se intample toate, tu acela care nu esti
Atotcunoscator, dar atot, ceea ce se numeste existenta...
Cel care ai dat nastere, la intrebari, cel care ai venit cu raspunsuri..
Cel care a inventat prima drama, colapsul...
Cel care ai creeat tot ce rasufla, toata materia si imateria din jur...
Tie universule, vreau sa iti spun, ca eu pacatosul, cel care nu
Mai crede demult in cuvinte, eu ma inchin si ma subordonez,
Legiilor tale, voit sau nevoit, ma aplec sa te slujesc...
Tu cel, din care fac parte, Tu cel care, existi si dupa
Inexistenta mea si a celorlalti, precum si tu cel care,
M-ai facut, sa apreciez necunoscutul, sa nu incerc sa fiu mizantropic,
TU cel care, intelegi, cel care a creat viata si moartea,
Dar ,Tu esti, doar un program, ce o sa isi termine operatiunea.
Si-atunci eu, umil concept de pocainta,
Voi fi in locurile in care nu am indraznit, sa iau fiinta...
Stiind ca toate, nu au rost, stiind , ca aici, ea nu conteaza...
Stiind ca toate visele, mor, nu exista, cenusa, pentru a reinvia
Eu te blasfem, stiind ca esti doar un concept,
Ca timpul ma zdrobeste, ma face inert..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu