Iadul e incapator
Parametrii in care misterul vietii mele
Sunt infasurati alene, sunt morti intre multe teorii, lipsite,
De vlaga, cu care as fi fost putin, mai misterios,
Vlaga care cand incepe sa dispara,
Nu ma lasa ca sa mor...
Stau, sezut la locul meu, nu mai lupt,
Dar... nu e prima data, cand am incetat,
Cand m-am dat batut, m-am lasat, sa fug din lume,
Sa stau, ca un lup, singuratatea mea,
Singuratatea mea, stiu, ma intelege.
Beneficiile, sunt multe, in aceste clipe triste...
Resemnarea mea propice, de un timp, un timp se-asterne,
Peste mitul tau, de a fi zeita, numai vreau, sa stiu,
Daca, chipul tau, mai are vreun folos, intr-un final,
Cand desi eu am inchis ochii, te privesc haotic.
Dar speranta mi-am cam aruncat-o, am descotorosit-o,
Am depus-o, cu solemnitatea, semnaturii unui mort...
Timpul, ma ajuta, ca sa infrunt, ca sa uit tot,
Ce folos, ca visele, sa imi fie implinite,
Daca in final, ma pierd prin morminte?!
Simt cum arde suferinta, sufletul meu, topit,
Pana cand numai am suflet, nu imi este de folos cu nimic...
Vezi... acuma ca sunt mort, am incetat sa produc efecte,
Ce mai spune al meu nume, peste asta viitor,
Casa faimei, este plina... iadul e incapator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu