Volumul I
Capitolul I
Te-ai intreba, oare ce simte,
Cum el isi spune ganduri sfinte…
Si oare printre-atatea ganduri,
Fara sa vrea se minte ?
Cu mina te-ai intinde
Sa cuprinzi universul…
Dar mana e intinsa,
Nu faci decat sa treaca timpul.
Dumnezeu nu minte ?
Se-ntreaba filozof, un nimeni…
Caci el in mana tine perfectiunea
De a crea perfect calici.
In timpul care trece…
Ai universul larg si rece.
Iar, din cruzime-astepti sa plece,
Un ideal ce nu-ti mai sta la veghe.
Razboaie au trecut,
Dar nu-i vreun semn de pace…
Tot ce ai vazut de te-au durut,
Dar le-ai uitat pe toate.
Sclipirea animalica
Si gandul pus deoparte,
Vreo logica isterica…
Pentru o dragoste.
…………………………………………….
Nascut in iarna vijelioasa,
Intr-un spital cu igrasie …
La patru luni plus jumatate,
O lupta pentru viata ce-o sa ispaseasca.
Parintele plecat in lupta.
Mama, copilul in singuratatea grea…
Era atata ger afara,
Iar tatal victorios, armata conducea.
Si au trecut razboaie, oameni de peste tot,
Piereau de molima ne-nduratoare,
Asa a fost ca sa se stinga nevasta sa…
Andrew a fost luat de o manastire.
Desi general, a dezertat,
Mintea intunecata, nu a putut, n-a mai indurat…
Dar a fost gasit, spre lagar aruncat.
Din nou el a fugit, era frig si era inghetat.
O ruina ce-a gasit, ii statea la drept, ascunzatoare,
Mana inghetata ganduriile ii scria…
Desi nu a mai fost gasit
In acest jurnal scria acestea :
Pe cand stau sa-ngan literatura,
Cap la cap, fila la coada,
Realizez acum ca lumea…
Este opera ce-i moarta.
Iar cand stau sa-ngan istoria,
Ca si logica de sah,
Am ajuns sa vad ca lumea…
e-un pion pe tabla mea.
Multe trec… ca zilele,
De mult scrise-n manuscrise,
Timp ce trec mai marii snobi…
Marii domni, mariile vise.
Sa-nteleg prezentul;
Peste-o clipa e trecut.
Ramane analogia…
“ce a fost…uite s-a dus!”.
Multe dintre-aceste multe
Teorii, sunt praf,
Ce se spulbera deasupra…
Omului cel menajat.
Si-atunci intelegi,
Totul e trecut.
Clipele prezente…
Au fost,dar s-au dus.
Acum definesc mistere,
Lucruri banale candva.
Cand deasuprea informatiei…
Se aduna linistea.
si vedem ca totul
Tinde-o rezolvare spre nimic.
Fiindca orice inceput…
Isi are-un sfarsit.
…………………………………………….
(ere mai tarziu)
Intr-o clipa am vazut,
Acel, totul un pustiu.
Peste-o clipa, mai tarziu…
m-am trezit fara sa-l stiu.
(in prezent)
Dar intors din timp,
Am ajuns ca in prezent.
Si-au trecut clipe de-atunci…
Iar de- atunci sunt mai discret.
Si gandind cum era viata,
Imi dau seama c-am ramas umbra emblemii.
Caci prin nonsalanta mea…
m-am nascut in ziua vremii.
Prin schimbarea de opinie,
Stiu ca nu sunt inteles,
Caci nu mai cred in cuvinte…
si n-am timp sa am un crez.
De aceea viata mea,
Pare etica in van.
“ce e val”, prin stanca trece….
Ca implozia unui har.
Arta sinonima cu talentul,
E vreun fel de misel blestem,
Atunci cand cu timpul…
Ai uitat sa-ntrebi.
Sa nu cauti aforisme,
“e a fi, ba nu-I a fi?!”.
Adevarul e-o perceptia…
Care-o vezi, dar nu o sti.
Caci un gand tresare-n toate,
Toate intr-un gand tresar.
Viitorul e trecutul…
Ce s-ar fi s-a jucat la zar!
Si punand in cap la coada
Ca pe un jurnal,
Lucrul cel semantic, viata unui om…
E doar un contur banal.
dar loviti de teama
Ne-am pierdem in intuneric.
Cine-ar gandi viata asta!?...
Ar fi fost omul isteric.
Ajungand la punctul critic,
Ne intoarcem inapoi
Si vedem ca prin cuvinte…
Isteria-e-ntre noi.
Fiindc-aceea lumina,
Din nimic ce-a razvratit,
La sfarsit tot va apune…
Se transforma in nimic.
Iar sindromul din istorie,
Incepe si se sfarseste,
Odata cu tot ce-a fost…
Atuncea cand nu mai este.
………………………………….
Si, trecut de gratii, timpul,
E un lucru nestiut.
Tot redus e la tacere…
Si nimic mai mult.
Nu ?! vedem ca prin limbaj,
Ne corupem doar pe noi,
Caci traind e o iluzie…
Si dispare, daca mori.
Multa neplacere,
In totalitatea noastra.
Suntem tot aceeasi spuma…
Care inca se mai varsa.
“Caci unu-e-n toti”
Precum restul multa lume-l stie.
Iar cand vrei sa uiti de-o lume…
Sa incepi sa uiti de sine !
…………………………………………
Atunci cand nu crezi iluzii
Nu poti fi acel ceva!
Dar orice… le stim pe toate…
Au toate-un final candva.
Si sa ai la cunostinta,
O nevasta si un fiu !
Nu mai pot sa-ndur acestea…
Cand de ei nimic nu stiu.
Si sa-ncepi sa scri prezentul
Pe-o fila albastru pe alb,
Retraind din nou trecutul…
Ca vreun ritual ?!
Si vazand ca noima
Chiar e foarte simpla.
“ce e val ca valul trece”…
Pana stanca se darama.
Iar atunci iubirea
E acel act de curaj,
Atunci cand naivitatea…
Ne provoaca haz.
………………………………
Crezand in sfarsit, ca un lucru foarte indepartat,
Te rotesti in viata unui om usor asezat .
Clipele se scurg, moartea ne-mbie…
Cu fiori si melancolie.
Caci vazand tot idealul
Unei vieti, unui nimic,
Multa rautate isi infige colti-n suflet…
Cate-un pic, cate un pic.
………………………………………….
Multe adesea, se
Framanta, sunt sclipiri,
Ce sclipesc nostalgic…
Intr-un cimtir.
Iar cand faci si parte
Si totusi departe de familia ta,
Nu poti decat cu credinta...
Sa mai poti visa.
privesc marea speranta,
E un lucru fara pret,
Departe de casa, printre atatia idioti…
Sa te creada nataflet ?!.
In coruperea de trenduri, multi
Se cred mari doar prin soapta egoismului.
Prin accese deliberate se privesc ca ironii…
Dar prin acte depravate … aduc multe calomni!
Sunt eterna generatie
Ce dispare fara urma.
Caci cat de serioasa-I viata…
Tragedia ce-a postuma, pentru ea e doar o gluma.
e-o clipire lumea asta
si dispare ca un sprit.
Ca o adiere moarta…
Fara nici un fel de simt.
Fiind in faptUL nostalgiei
Nu e loc pentru retorici.
nu-mi vad nevasta sau copilul …
Simt c-as fi murit.
La fel cum frumos incepe,
De vreun fel tot se sfarseste,
Caci prin cauza efectul…
Tinde spre ce-a fost si este.
Universul fara margini,
E doar un fir in nisip,
Ce e pus la o fundatie…
Ea m-a daramat un pic.
……………………………….
Razbunarea ideei care, fara de putinta,
Dar acum se pare, poate
Sa re-nvie acea dorinta…
Ce-a nascut o stema moarta!
Tanar ieri, banalitate,
Nu te sti… ca vreun nimic.
Dar departe realitatea…
E vreun act, de melancolici.
Toti loviti de constiinta,
Toti ne-am crede minunati.
Lumea, este moarta...
Iar atunci ce-am realizat ?!
Cateodata se cutremura in laturi,
Vechea voce peste voi.
Prin greseli de tine luate…
Consacrezi indulgenta acelor gandiri noi.
Si sarind peste acestea,chipul vieti
E o floare scuturata.
Iar iubirea ei cea mare…
A ramas o ezitare.
Dar totusi, isi las-amprenta,
Cunostiinta oarba,
Iar trecutul ma ingroapa…
Fara familia draga.
Totul e o piramida,
, fie-ntoarsa chiar in jos.
vrei sa fi la inaltime?…
ii saluti pe idioti.
De faceam toate acestea,
Fiul si nevasta mea,
Ar fi fost la bratul meu…
Dar ce rost mai e acuma ?!
Inainte de final, eram corupt cu iluzia
Ca as fi nemuritor,
Pana am simtit ca viata…
A trecut ca un fior.
Incetati de nevrozie,
Ne permitem sa gandim
Si imi retraiesc iluzia…
Ca as avea vreun destin !
Noi loviti de un criteriu
Metafizic Ce se varsa din senin,
Poti avea, sa ai lumea toata ...
Chiar cu ea esti un nimic!
Destinul ramane un simbol ce se sfarseste.
De o clipa a fost scris,
Intr-o clipa nu mai este…
Si a fost atat de dulce,povestit dintr-o poveste.
In atatea argumente,imi pare rau ca sunt aici,
Fara nimeni in jur.
Imi aduc critici si critici…
C-am gresit.
Cer vreo demonstratie,
Si incerc sa nu ma-nsel!
Poate e doar un cosmar…
Si-am facut exces de zel.
Asteptam, un plan,rezervat intuitiei mitice .
Sa evoluam iubirea,sa uitam de critice.
Toti sa fim ca o familie…
Pentru a trai in pace.
…………………………………..
Eu imi simt suflarea,
Rece, fara vlaga,
Ce starneste haos…
Unde e speranta.
Bate vantu-afara,
Adiere moarta.
Prinde doar o clipa…
Suspendata.
Afara e rece,
Lumea-i un mister.
Simt multa durere…
As vrea sa mai sper?!
Sunt singur,delirez,prea sigur,
Tarul m-a exilat in Siberia.
Prin renumerare sigur c-am sa mor…
, stau lang-un mormant.
Temnitele erau, blanzi.
Gratiile un convoi de minti, de ei lucizi.
General am fost, acum generic…
Si acum cand mor mi se pare foarte tragic.
Stau si ma intreb unde e iubirea?
Aici nu-i nimic.
E doar frig…in noapte, foarte intuneric…
Stau si ma gandesc tragic, melancolic.
Ca lumina!!!
E suficient sa nu se mai vada.
De frig si iubirea…
Este-o arta moarta.
Vai… de-as murii odata!!!?
Sa nu simt nimic.
Am ajuns asa, de-odata…
Sa inghet de frig.
Clipele se scurg,
Parca foarte-ncet.
o carare ?!… n-am un drum ca sa apuc…
stau si-astept sa-nghet.
Si cum simt, durerea,
A mai incetat.
Valul mortii e aproape?...
Iar de e, ce pot sa-i fac?!
imi aduc aminte,
La trecut de viata mea.
Foarte multe lucruri…
m-au condus sa fac greseala.
Iar precum sfarsitul,
E un fir de aur rupt.
Pai greseala asta e un lucru…
Care m-a durut.
……………………………….
Mult prea trista consolare,
fiul in singuratate…
Mama n-are, tata n-are,
Spune staretului mare.
Mila l-a cuprins, staretul pare indoliat,
Priveste adoloscentul care e orfan…
Andrew intreaba,
-E firesc sa fie-asa?!
Staretul, il vede trist si abatut,
Si se uita cu suspin,
Catre adolescentul necajit…
-Dumnezeu asa a vrut.
Parintele-i ofera,
O foaie veche…
In care erau imprimate
crezurile acestea:
scripeti ai constiintei…
( critica propriei indentitati)
Sa fi tu insuti
Spre a-ti recunoaste defectele,
E precum s-ajungi la intelepciune…
Si sa-i recunosti meritele.
(cunoasterea propriului eu)
A sti cine esti
E cea mai cumplita cale
Ce te poate aduce…
Spre adevarul relativ
(prima dovada a prostiei)
A-i judeca pe altii…cand tu
Te consideri luminat…
E un lucru intalnit totalmente foarte des ,
In aceasta situati intelegenta apare foarte rar…
(privilegiul inaltului intelectual)
A refuza oferirea replicii,
In situatia in care o detii…
In mod contextual a nu-ti oferii oportunitatea
De a demonstra adevarul… iti ofera privilegiul inaltului
Intelectual
(omiterea contraipotezelor)
A cunoaste multe deseori strica…
A cunoaste ce e esential, oricat ar fi de mult,
Reprezinta simfonia principiilor,
Si siguranta de a omite contraipoteze.
(disparitia sinelui)
A cunoaste legea Lui Dumnezeu…
Inseamna a te cunoaste insusi pe tine..
Iar atunci cand te cunosti,
Poti spune… ca nu mai existi.
-Acestea au fost scrise,
De un orfan ce a trait demult
In aceasta manastire…
Ti-o ofer, iti apartine.
-Parinte, nu mai indur, atatea,
Ceva in ton cu scripetii acestia,
Am nazuit concluzia
Si vreau sa spun acestea.
(concluzia efemeritatii)
Si nu mai cred in moarte,
Nu mai cred in nimic.
Cand moartea e o etapa…
Ce ne desparte empiric.
-Fiule, credinta, e un har,
Sa nu pierzi acest lucru important.
Testul vietii iti e scris de Dumnezeu,
Indurarea ta, va fi rasplatita-n cer.
-Parinte, aici am stat prea mult,
Iar timpul mi-a sosit sa plec…
Ma doare sa imi iau ramas bun,
Dar trebuie sa plec.
-fiule, e-o hotarare ce iti apartine,
Domnul sa fie cu tine…
Iar de va fi ca sa te-ntorci,eu te astept,
Astept sa ne vedem cu bine.
- Nu stiu parinte, de ne vom mai vedea,
Dar ceva imi spune, nu va fi asa…
Peste doua zile, cu ingaduiala am sa plec,
Si nu cred ca va mai fi cale sa ma-ntorc.
Cele doua zile au trecut cu repeziciune,
Ca si cum ar fi durat doar cateva ore…
In aceasta ultima noapte,ce se odihneste-n manastire,
Are un vis, in care I se prezinta pactul cu-o, divinitate.
Dumnezeu si diavolul ii intind o mana,
Dumnezeu ii ofera viata sfanta…
Pe cand diavolul ii spune,
-Ce-ti ofera el, sunt doar o iluzie fara niciun fundament.
-Viata sfanta pentru mine, s-o primesc, atat de aspru,
Doamne-mi ceri atata-nchinaciune, in a ta alegere!
Ai crede ca as putea sa tin piept acestora,
Cand fara a-mi cunoaste vina am suferit atatea?!
-Alege calea dreapta,
pentru a cunoaste imparatia Mea.
-Dar calea ta cea dreapta, Doamne,
E ca iluzia grea.
Am de ales atatea…spre Tine-a ma-nchina,
Cand nu pot ca sa vad unde
Sa fie drepte-acestea, aceasta viata ce o duc,
De ce sa simt atat durerea, Ta.
Esti acel Zeu ce toti spun ca esti drept,
Dar Doamne intr-un paradox…
Caci eu, creatie, viata mi-o traiesc,
Ca urmare a creari, mai perfect mai imperfect.
-calea dreapta nu o vezi?! Eu sunt Domnul tau,
Dreptate, nu era sa creez perfectul…
Caci tu, trebuie sa ai puterea
De a decide care este binele si raul!
Alegerea lui a fost luata,
l-a refuzat pe Dumnezeu..
Refuzul ferm, mustrat de constiinta,
E menit sa-ndeparteze orice urma de credinta.
Trezit din vis, nu-si aminteste ceva clar,
Probabil e un vis prin care noi toti trecem…
Si ne trezim, trezirea este ca tragedia,
Ce probabil c-a cuprins toata omenirea.
Timpul va avea sa treaca,
Andrew creste, mergand prin lumea larga,
Avea multe rautati, ori sa vada
Ori sa faca…iar sufletul ii devenea o pata neagra.
II
Intr-o critica anosta,
Spre a-ti da impuls pentru-o riposta…
Convine gandirii noastre,
Lumea trecatoare.
Cand te-asezi pe-o parte, cu gandirea zbuciumata
Ai ucide ratiunea pentru-o viata neramata.
Cap la coada, inchinarea conspiratiei,
N-a facut decat linsarea concordantei.
Ragaz petrecut de-o zi,
Visul unei umbre-n ras…
Ce te face ca sa sti,
Cat sa sti mai de-ajuns?!
Dimineata, 13 mai, campanie electorala,
Andrew candidatul ferm, cauta orice rascoala…
Ce-ar putea ca sa ii aduca,
Pentru el, voturi.
Ora 11: 49,miting si manifestatie,
Se aproba dupa sine ca s-aduca adoratie.
Pe scena unde se fredoneaza gustul societatii,
Melodii lasate-alene pentru voci neonorate.
Jurnalist de proba mare adreseaza o intrebare…
-Domnule Andrew, vreo promisiune,
Vrem sa stim daca cu tine,
Poate ne va fi mai bine?
-Siguranta ce v-o spun,
Cu gandul mai raspicat,
E ca mult mai rau de-atat,
Nu cred ca s-ar fi-ntamplat.
Va promit un ideal,
Ce sa nascoceasca cu speranta…
Nu voi fi un om banal,
Sau lipsit de rezonanta.
Atatea lucruri, ce-am
dori sa se-mplineasca,
Dar sa stiti ca macar un
vis o sa se adevereasca.
-O reforma importanta,
Ce-ati dori s-o impliniti…
Vreun detaliu pentru care ,
La noi fie cu lipici?
-Liceul, conspiratia impotriva inteligentei!
Sa schimbam aceasta fata…
Ca se stiu toti idiotii,
Ce-au prostit o tara-ntreaga.
Sa nu ofereim educatiei, oameni prosti, necalifacati.
Un elev, fara sperante,pare mult mai hazardat.
Caci nu poti ca sa spui drept, ca e bine,
Cand profesori la admitere,nu se regasesc spre trecere!
Sau de este vreo speranta, un elev inteligent,
Ar cunoaste prapaditii dupa zambet.
Unde masori tu inteligenta,ca profesor respectat,
Cand mai bine idiotii te vor face laudat?!
Iar caricatura ce te lauda pe tine,
Iti afirma prost jucatul rol la obiectiv,
Prin care calicul, se afirma respectat.
Uite de-aceea nu mai esti de laudat?
Ca sa trecem mai departe,
Prin atacuri deocheate…
Nu le dati compasiune,
Acum cand inca se poate!
Un vot pentru mine-nseamna,
Un vot impotriva lor…
Pentru ca a fura, este usor,
Asta e menirea idiotilor.
Ce stie in rest sa faca,
Vreo reforma importanta?
Va prosteste-un idiot,
Asta trebuie sa doara?
-pe cine faci tu idiot?!
Spune un cetatean mai revoltat…
-Sigur pe tine,
Daca tot te-ai ridicat.
(e-o durere ce nu trece,
Prostului sa-I spui;-esti prost!
Iti aduce un dusman,
Foarte, foarte riguros.
Caci clipirea ce-a haina,
Aderati spre almanahe.
Ne poarta doar noua vina,
Cei ce pregatim zicale.)
Sambata,seara, la numararea voturiilor
-Am castigat, am castigat,
Un om din campanie este foarte asaltat.
Andrew, cel ce aduce speranta
Si o viata foarte, foarte democrata.
Este presedinte in tara,
Unde papura vod-a murit.
Iar acum cu vocea aspra,
Noul papura traiasca!!!!!
In dezbateri si reforme,
Totul trece de la sine,
Ca sunt vorbe si iar vorbe
Ce au priza la multine.
Cu fata spre popor,
In centrul pietei, centrul orasul
Mai de seama cu umor,
Din mafie, a murit nasul!
Andrew
-dragii mei compatrioti,
Acest castig e-al tuturor.
Un pas in evolutia noastra,
Este esecul hotilor!
Deci vom cadea la pace,
Doar dupa moartea coruptiei…
Aici apare o discutie,
Caci pace n-o sa fie niciodata.
De-aceea incontinuu voi lupta,
Si-acum si peste ani e sigur…
Vreau sa va cer un ajutor,
Sa stiu ca nu sunt singur.
Poporul aclama, era si laudat,
De ani atati de multi nu s-a-ntamplat,
Poporul sa mosteneasca
Un om demn si curat.
Anii au trecut,
Reformele au adus putere…
Acum aceasta tar-avea
Politic, militar vorbind, chiar armamente grele.
O seara linistita…Andrew scrie in jurnal
In seara de marti, 3 iunie, poezie
Pentru a shimba ceva
In a lanturilor moleseala,
Sta sthingera mintea mea.
Si e loc de indoiala,
Ce-ar putea sa faca ea ?!
Si atac cuvinte aspre,
Nu-i nimic pentru ales…
C-am sa merg tot mai departe,
Cu gandul in univers.
C-am sa caut ratiuni,
Cat de simplu tot ar fi…
Sa-mi ramane un alibiu
Par acelasi zi de zi.
Testamentul ce imi scapa,
La a socoti gandirea,
E aceeasi viata vasta
Ce ne scapa cu privirea.
Inchinarea noastra este,
Spre tendinte fugitive,
Cand atatea consecinte
Se pierd intr-o amintire…
Sa am timpul tot din lume,
Poate chiar ca l-as avea…
Nu e loc de intamplare,
Pentru a schimba ceva.
Atata inversunare si mult talent din partea lui
Sa-i fie fara suparare, caci el nu e al nimanui..
Si totul trece ca si o intamplare,
Dar Andrew atatea intamplari mai are !
III
Nici cu amorul nu e rau,
De zile bune, Andrew, romantic excesiv,
Se intalneste, pura intamplare,
Si s-a indragostit.
Demult se stiau cei doi,
Inca de cand erau colegi de liceu,
Liceu pe care amandoi,
L-au amintit cand s-au intalnit apoi.
Si zbuciumul e lung, romantic,dar timid,
Caci este presedinte, nu-i de-ajuns !
Emotiile ii sfasie haina,
Prin puls haotic,impulsiv.
Seara de vineri, 6 iunie, la umbra unui copac, intr-un parc al orasului, Andrew si Isolda, stau pe o banca.
Andrew:
Zambiri tandre are timpul,
Se aduna mititel,
Pentru un cuvant e sigur,
Ce rasufla cu mult zer.
Ochii tai cei dulci de inger…
Ca un demon ma opresc,
Si in gandul meu intrezareaza,
O usoara ambianta.
Esti la fel de cand ma stiu,
In gandirea ta eu stau nostalgic…
Si raman eternitatea,
Ce cand o am ti-o daruiesc.
Isolda :
Cand stau si ma gandesc la clipele
Ce trec usor si melancolic,
Sunt sentimente sau lucruri nefiresti,
Pe care tot incerci,dar nu poti sa le negi.
Caci te iubesc,
in inima ma-ncred,
Te voi iubi mereu,
chiar de ar fi ca sa regret.
, orice lucru mai distins
Ar fi ca umbra, un contur fermecator,
Atunci cand ma gandesc la tine,
Tu ai acel atu seducator.
Andrew :
Esti poate ca o zeita, pentru ca nu ma indoiesc
De-eterna frumusete…pe care pierdut de ochii lumii, o regasesc,
Sau poate esti madona,o simulare a nevinovatiei,
Acel lucru in aparenta ideal ce ma imbina sa visez !
Caci sincer sunt pierdut,
In mantia gandirii trecatoare,
Caci esti o inflorire a unei flori nemuritoare,
Altfel nu as plutii,undeva in univers in departare.
Nu pot spune sinceritate cu mine insumi,
Sigur e ceva mai mult decat atat.
Esti tot ce ar putea fi mai revoltator pentru mine…
Caci ce esti tu, esti totul pentru mine !
Isolda :
Iar tu, ar fi doar o sintagma,
O simpla incheiere a unui vis inaltator,
De esti un vis, tu esti motivul pentru care,
Sunt pururea ca si un visator.
Seara are un sfarsit romantic,
de sine inteles, ore alaturea,
de cand ei se iubesc…
Luni, cand presedintele era intr-o vizita oficiala intr-un catun, face o scurta oprire la omul caruia satenii i-au spus ca are 113 ani si doreste sa il vada,si el pe-acest domn, despre care unii afirma in gluma spun ca daca nu s-ar fi aflat in barca lui Noe, cu siguranta l-ar fi inecat potopul.
Batranul avea glasul slab,
Abia vorbi,dar desi slabit a insistat.
Stimatului oaspete, sa-i spuna o poveste
Veche, din batrani.
-La umbra unui stalp
La umbra unui stalp,
Era atata valva…
Caci in desert era
Un stalp si-o umbra.
A aparut din senin,
La umbra doi vroiau sa steie,
Iar umbra se misca din cand in cand,
Ei nemiscati de-o vreme.
Soarele topind glazura,
Ce pe frunte asuda…
Lor l-era totuna,
Caci ei nu mai respirau.
Doua mii de ani certati cu sine,
Stateau langa stalp mumii…
Pana la gat nisipul le ajunge,
Ei sunt morti si totusi vii.
Erau frati in blestemul
Tradatorilor pe aur…
Ce erau pierduti in vanul
Ciupitorului, de graur.
Morala este, stimate oaspete,
Caci orice tragedie are o poveste…
Din gloria ce-o s-o ajunga, erau doi frati,
Un prim indiciu, caci neamul o sa va vanda.
In mintea lui Andrew,
Erau atatea intrebari…
Batranii au dreptate
Si se inseala rare ori.
……………………………………
Au trecat zile in care
Orbit de munca si de reforme importante,
Forta o lupta cu psihicul déjà obosit,
S-a pus sa doarma, si doua zile a dormit.
Andrew, intr-o seara de joi era invitat la ora 21, la o emisiune in care era prezent un jurnalist de marca. Si-a asortat costumul si a plecat in graba…
Emisiunea incepe
Jurnalistul :
Stimati domni, stimate doamne,
Avem un oaspete si ce onoare…
E domnul presedinte,
(iar publicul ofere aplauzele de rigoare)
Domnule presedinte cu acordul dumneavoastra,
V-am pregatit o prima intrebare:
Dup ce motto filosofic va indrumati,
In concordanta cu esenta politicii?
Andrew:
Nu pot spune sincer un motto batut in cuie,
Suntem ca o piesa, tragedie, unde,
amintit de Shakespeare
Paradoxul minte.
Jurnalistul :
Ce parere aveti, despre intelesul filosofiei moderne ?
Deoarece dupa cum bine stiti,
Totul sta ca sa se schimbe de la zi la zi,
La noapte la noapte,de la generatie la generatie.
andrew
Sa-nteleg filosofia,
Sau un lucru deplasat
Apelez la explicatia,
‘’Unde nu-i de explicat’’.
Pentru ca fiecare, ca individ,
Se confrunta cu dileme,
Pentru ei neomogene…
Desi ei nu stiu, nu au puterea de a intelege !
Si-ai sa-ncerci desavarsirea
Omului de geniu, cult…
Si-ai sa vezi, sigur acestea
pentru ei sunt un rebut.
juranalistul
-Aplaudati-l pe presedinte
Si aplauzele se aud.
-Domnule presedine,
Ce pozitie optati in ceea ce priveste noua generatie ?
Andrew
(citat, Prundurel, )
Mintea e-o sclipire
Ce ne fascineaza.
Din pacate pentru unii
Nu e de durata.
Se nasc crezuri,
Dimpotriva multe se anticipeaza.
Se nasc anticonspiratii,
Care esueaza.
Dar trecuti prin toate-acestea,
Nu suntem deloc la fel,
Iar cand credem c-am cunoaste,
Facem mult exces de zel.
Ce-as putea mai mult a spune,
Nu e drept ca sa ii judeci,
Vor avea sa demonstreze
Daca stau de-asupra criticii.
Jurnalistul
-vre-un mesaj catre popor !?
Presedintele
Am smuls din radacini coruptia,
Buruieni ce nu lasau roadele sa infloreasca.
E drept ca reusita tot va avea sa pocaiasca,
Un rau sadit, caci e-n natura omului sa nu cinsteasca.
Dar pana ziua ce va fi sa vina,
Am sa ridic tara la statutul de imperiu, nu ruina.
Iar cei ce lupta sceptrul din mana sa mi-l smulga,
Peste noi si peste ei, o lopata de tarana.
In alta seara o dicutie amicala cu un vechi prieten.
Prietenul :
Andrew, te cunosc, inca chiar bine,
Vreau sa-mi spui fara sa minti…
Cum de ai inca putere,
Pe prosti ca sa il alinti ?
Stim prea bine, asta sunt.
Ei si cei ce rod unghi, visand sa nu faca nimic.
Cei ce isi doresc, din senin,tehnologii costisitoare,
Fara sa puna in vreun balans vreo intrebare.
Andrew
Cum de pot sa ii alint ?!
Cum de pot sa ii accept ?
Dar nici fara ei,
N-as putea ca sa traiesc !
Fara naivitatea lor, creduli in circumstante,
Ei uita repede, asta creeaza avantaje.
Doar nu vei vrea ca maine, ca noi doi,
Sa mergem pe camp minat, sa mergem la razboi.
Le dau paine si circ, dar circul care-l vreau…
Ei sunt speranta si tradarea,
Sunt patima si fericirea…
Ce coboara deseori, caci asa e omenirea.
Drag prieten, ma vor ura,
Chiar de acuma ma iubesc…
Caci este specia tradarii,
Caci este neamul omenesc.
Acum cer scuze, am sa plec,
Caci am o intalnire ce nu pot sa o pierd.
De conversatie mi-a parut bine,
Dar trebuie sa plec.
……………………………………………………
Andrew are o intalnire, cu isolda,viitoarea sotie,aceasta intarzie, iar el devine usor paranoic.
(monolog)
Ca si cuvintele ce zboara,
Ce n-am gand sa le gandesc,
Sa fie chiar prima data!,
Si e drama, ca traiesc .
Ca sa spun, mi-esti draga,
e-un cliseul ce il invart,
se culege dintr-o mie,
vorbe uitate-ntr-un cuvant.
Ideologia care ma face usor confuz,
E ca am atatia idoli ce nu pot ca sa-i acuz.
Dupa o intarziere sublima apare si isolda.
Iubitul meu, traficul il sti cum e ?!
Am asteptat nerabdatoare, ca sa te strang in brate.
De-ai sti cum inima imi bate salbatec ?!
Ce vraja este, de m-am indragostit, asa?
Andrew
Ce vraja ? nu pot sa spun decat c-aceeasi vraja
M-a cuprins pe dinainte, pe dinapoi,
M-a cuprins din talpa pana-n varful nasului,
m-a cuprins din fata spre conturul spatelui.
Vroiam sa te cer de nevasta…
Din ziua in care te-am intalnit,
Dar astazi mi-am facut curaj cu nerabdarea,
Vrei sa fi sufletul si trupul ,sotia mea ?
Isolda
Da ! Normal ca vreau, de-atat amar de timp,
Am asteptat si inc-atat amar de timp as mai fi asteptat.
Da ! vreau sa fiu sotia ta, in viata asta
Si-n ce-a care va urma.
Cei doi, au facut nunta dupa sase saptamani dupa aceea seara.
IV
Au trecut aproape zece ani, timp in care Andrew se imprieteneste cu presedintele Frantei, Ludas Monviel. Cumpara o casa in franta la 30 de km de Lyon, unde se intalneau des, mai ales cu sotia lui Ludas Monviel, Eliza. Eliza era o bruneta de 1,68 m, cu o talie subtire, purtand mereu un decolteu ce o facea fermecatoare.O intorsatura telenovelistica aparuta, Ludas fiind atras de Isolda, iar Andrew de Eliza. Eliza nu avea inocenta Isoldei, avea un caracter puternic dezvoltat, un gust pentru cultura rafinat, Cunostea poeme ale poetilor nordici, facea critici asupra lui Byron,dar cel mai mult il indragea pe Eminescu, spunand deseori ca ar renunta la tot ce are, doar pentru dragostea acestui poet romantic, poet ce daca ar fi fost francez, ar fi avut statui, pe fiecare strada a Parisului si al fiecarui oras din Franta.Andrew stia atatea despre Eminescu, aproape tot ce se putea stia. Pana la urma ajunsese sa urasca poporul roman si sa il faca idiot si dezgustator, pentru ca nu aprecia cea mai mare valoare ce a putut-o oferi omenirii,poezia, dar cu toate acestea nu il putea ura indeajuns, deoarece Eminescu iubea tara, farmecul idilic ce ii era de jur imprejur, aceasta frumusete, nu putea fi negata doar din cauza unui neam, preponderent neghiob, ce vaneaza banul si castigul fara munca, a unora ce si-au scos arama sfasiind aceasta tara cu miseii ei cu toti. Se intampla adeseori la masa toti cei patru sa se aseza, iar Andrew, un eminescian convins, era ades urmarit de Eliza povestind despre opera lui magnifica, ce pastra o magie, greu de rezistat.Aici se observa gelozia Isoldei si a lui Ludas. Isolda si Ludas, nu erau intelectuali, nici macar nu apreciau poezia, punandu-se de acord ca aceste lucruri sunt doar nimicuri, nu ofereau progres,deci nu erau nici macar benefice. Cum puteau cei doi sa inteleaga genialitatea unor oameni ce au schimbat evolutia omenirii, printr-o ratiune exclementara, cand cei doi nu aveau decat viciul puterii ?
Asadar Isolda era atrasa de Ludas, iar Andrew de Eliza. Uite-asa a mai trecut un timp, perioada in care atractia dintre Andrew SI Eliza crestea, acelasi lucru se intampla intre Ludas si Isolda.
Divortul nu era posibil, pentru faptul ca ar fi distrus carieriile politice ale celor doi,consecinta greu de suportat, mai degraba menita sa creasca tensiune si ura, lucru ce ar putea conduce spre o conspiratie diabolica.Cu toate acestea, cei doi aveau un dusman comun, mai de temut decat orice casnicie esuata, acel dusman era Israelul.Israelul un stat cu un arsenal nuclear impunator si cu o tehnologie de spionaj,mult peste limitele oricarui stat, ce ar fi dorit o zguduire a acestor doua state, state dusmane, pentru a putea pune mana pe un prestigiu inalt si un respect manifestat prin controlul a unora din cele mai puternice state. Cunoscundu-se amenintarea s-au format aliante, pentru a se intari din punct de vedere defensiv.
Cu toata ca acum ar fi trebuit, ca cei doi presedinti sa fie in stransa legatura intre ei, singurele persoane de contact erau sotiile celor doi… situatia devine usor critica, o fabulatie asupra unui complot le sperie pe femei, desigur informatiile erau furnizate de spioni israeliti, cat mai credibil cu putinta, pentru ca se stiau relatiile amoroase, datorata unei misiuni de spionaj ce a durat 1 an, 10 luni si 12 zile.Cele doua femei primesc cate o sticluta de otrava fiecare.
Andrew se intalneste cu Eliza, la un motel situat la iesirea din Lyon.
Eliza
Dragul meu, trebuie, trebuie…
Sa scapam de Ludas si Isolda !
Vor sa ne omoare, vor sa ne omoare,
Au planuit sa plateasca asasini, asasini !
Andrew
Eeee, esti paranoica, asasini !
De ce ar vrea sa ne omoare
Cand nimeni nu stie despre noi,
Doar noi doi !
Eliza
Iubitule, am dovezi, din nefericire
Dragostea noastra nu e lipsita de vaz
Din partea celora ce se intind sub cortina,
Chiar daca este trasa !
Andrew
Ce dovezi ?! chiar crezi …
Eee si sa spunem ca s-a aflat,
Cum sa ne omoare pentru asa ceva,
Ar afla o lume intreaga.
Eliza
Dimpotriva, vor spune ca, a fost un complot,
Ca tu nu ai vrut sa cedezi santajului,
Ca ai incercat sa ti piept iubirii noastra,
Ca au vrut sa ma rapeasca…si tu i-ai atacat si ne-au omorat.
Dragul meu, poftim dovada spionului
Ce a fost pusa la cale, documente autentice
Asuprea noastra, cerute de ludas si Isolda…
Nu intelegi ?! vor sa ne omoare !!!!
Calmul era risipit, Isolda il informeaza pe Ludas ca Andrew si Eliza doresc sa ii omoare… cu aceeasi nuanta ca cea povestita mai sus.
Spionii, magicienii principali ai acestei iluzii, apar inregistrati la serviciile de informatie din ambele state, iar informatiile prezentate, aveau o acuratete de invidiat,era descris si timpul in care dormeau, serveau masa, mergeau cu masina, lucru ce a inlaturat dubiul ca incercare de asasinat era o farsa.Tinand cont de aceste lucruri, cei patru sunt avertizati, ca in orice situatie cineva va muri, Ludas inmaneaza invitatia de a petrece craciun catre Andrew si Isolda, invitatie acceptata.Ludas avea o traditie culinara ce se pastra cu sfintenie, unde totul era pregatit, iar bautura si sampania era dinainte pregatita pentru fiecare in parte, fiecare avea deci propriul pahar cu propria sampanie.
Data 25 decembrie, camera unui palat regal
Andrew
Reptile ce se-ascund la loc calduros
Si asteapta un sejur frumos…
O seara plina cu magie,
Cand totu-i luminos.
Si cata frumusete poarta,
Craciunul cu fala lui regala
Si cata darnicie aduce
O seara minunata.
Craciun fericit !!!
Craciun fericit !!!
Sa ne asezam la masa,
Pentru bun venit.
Isolda
Dragul meu, nu sarbatorim ?!
Avem caviar si sampanie !
Totul este pregatit,
Sa ne asezam si sa ne ospatim.
Eliza
Un toast in cinstea tuturor,
In cinstea noastra…
In seara plina de umor,
In seara cea frumoasa.
Ludas
Cinstim un viitor prolefic
Cinstim un vis ce l-am avut
Si l-am purtat cu noi atatea randuri,
Atatea randuri am putut !
Cinstim tot ceea ce-am primit
Ce noi avem si alti nu,
Caci tot asa a fost menit,
Nu doar, ci doar un singur drum.
Au trecut doua ore, in care otrava isi face prezent efectul aspra Elizei, Isoldei, pe cand Andrew si ludas era doar spectatori cu o privirea pasionala asupra celor doua.
Andrew
Credeati ca am sa mor ?!
Eu, descendent din zei,
Dar uite ! cine moare,
Eu sau voi ?!
Tarfe josnice de lut,
Oare voi ce ati crezut ?
Ca aveti scop si mijloace,
Voi, biete dobitoace ?
Ludas
Tu ai stai in spatele acestei
Piese cu actor fatis…
Si acum ce crezi,
Ca ai sa scapi nepedepsit !
Andrew
Cine sa ma pedepseasca,
Dobitoacele de azi ?!…
Nu-ntelegi puterea noastra,
Si socoti ca poti s-o-mparti ?!
In milenii zei cazuti din cer
Precedeaza tot ce e !
Voi urmati experimentul,
Care nu mai e mister !
Ludas
Esti nebun, vorbesti iluzii,
Iar pentru o iluzie hotarasti ca ele sa moare !
Vinzi cuvinte blestemate ! Doar vinzi,
Lucruri false.
Andrew
Ce esti tu ? plagiatura unui sclav mai revoltat ?
Nu cunosti, nu sti nimica,
Caci iluziile ce nu poti sa le-ntelegi, intepata
De veninul vietii care nu o mai traiesti.
Imi spui mie de iluzii
Cand tu esti in fapt iluzie…
Eu traiesc, ei mor,
Si nu tragi nicio concluzie.
Ele nu se cred vreun fel de sclave
Dar s-au nascut din sclavie,
Ce nu poti vedea e adevarul
SI-ai trait doar o iluzie.
Eu v-am pus sa va omoriti,
Viata sacra ce-o ganditi,
De-un impuls se schimba totul,
Ati murit.
Da, asa e ! totul e zadarnicie,
Macar de-ar fi fost animale…
Dar mult mai rau,
s-au nascut pentru sclavie !
Ce-mi, pare rau ca am sa mor ?!
Acum cand n-am sa mai fiu sclav.
Nu-i un delir, e o scapare,
Atat de mare usurare.
Ludas
Poarta tu pe umeri,
Francmasoneria ta,
Cu iluminati tai,
Eu cu moartea mea !
Toti partas am fost la asta,
Un regret ce mi-l asum…
Ne-am hranit doar cu iluzii,
De-aia eu merg pe alt drum.
Voi ce ati cutremurat lumea,
Cu o strategie nula,
Tot ce-am vazut e iluzia,
Ca divizand societatea, veti cucerii ?!
Un om de seama mi-a spus,
Ca totul e un plan, o strategie de exceptie…
Ce e bun sa crezi ca –i rau,
Ce e rau sa crezi ca-i bun…
……………………………………………
la inceput cu amero si cu euro,
In Asia si africa propria bacnota…
Si-acum doar o moneda,
Ce e a noatra nu a lor.
E ca un imprumut de rutina,
Ai bani, ii tiparesi si imprumuti
Sa iei mai mult apoi…
Si chiar mai mult, la sclavi nu dai nimic !?
Andrew
Nu pricepi, avem FMI-ul si resursa federala,
Banii toti sunt ai nostri, proprietatea noastra.
I-am imprumutat lor,
Deci ei sunt sclavia noastra !!!
Ei traiesc iluzia, cum sa nu para real,
Cand conduc o companie si-un hotel la litoral.
Cand au bani in cont si averi usor marite,
Bani ce la un ordin imi revin mie sau tie.
Imprumuturi tot mai mari,
Ca sa nu poti sa le dai !…
Ceausescu, a fost singurul ce-a luptat impotriva,
Si-a pierdut din prima lupta din tradarea bolsevica.
Singura speranta ce-o aveau atunci,
Omul ce putea decide viitorul…
Cel ce a fost impotriva, noastra,
Refuzul de a accepta noua ordine globala.
Ludas
Nu te lasa credul lor,
Ei nu sunt o noua ordine globala,
Ei sunt ce putea fi mai rau,
Razboaie crime, genocid, e noua ordine…
Poti sa le accepti tu ?
Fara macar sa vezi ce-nseamna nu ?
Un nu impotriva masoneria
Inseamna da pentru legea firii.
Andrew
Poti sa te opui ? nu poti nici incerca,
Nu vezi desi in vazul tuturor nu ne vede nimenea !
Orice incercare de a dezerta ideei lor,
E precum sa incerci ca sa te omori.
Un singur guven, o singura bacnota,
Un singur om din umbra sa conduca.
Suntem sclavi, nefacand parte din ei,
Dar cu ei conducem !
Ludas
Ce conducem ? lumea ?
Hotia, furtul si crima…
Omoram filozofia, omoram poezia,tot,
Cum masonul Bratianu l-a omorat pe Eminescu ? eu nu pot.
Si iubeai arta, literatura, iar acum
Te-mpotriveste pentru a conduce lumea,
Lume ce tu nu o conduci,
A conduce, e iluzia !
Sa il asteptam pe cel mai mare Anticrist,
Dupa Bush, Napoleon,Lenin, Roseevelt, hitler,
Stalin, toti de origine iudaica…
Ce-ti mai spune constiinta, despre soarta lor cea pasnica ?!
Asta-i neamul ce-l urmezi,
Neamul tau de francmasoni ?!
Iudei nascuti ipocriti din vina,
Legii omenesti de a trai sclavia.
SA tacem ! vor sa ne-omoare,
Nu mai spune-o cuvantare,
Documentele secrete de la vatican,
E dovada ca si papa, e mason !
Crucea ce sta intoarsa pe scaunul lui,
Este mult impotrivirea in credinta Domnului…
Nici acum nu bagi de seama, ce-a ascuns
In catrene Nostradamus ?!
Ce secret este mai mare
Decat adevarul pur ?…
Care este doar in stare,
Priceput de-un om nebun.
Moarte ne alinta drag specia umana,
Viata e doar un sevraj de dama
Sau o partida de poker
In care nu ma servesc cu ce carti vreau eu ?!
Doar ca n-am fost si nu voi fi francmason !
]
Sfarsit Volumul I …
Post scriptum !
E adevar sau realitate ? Nu-ndraznesc sa spun tot ce cred si tot ce stiu.Probabilitatea ca sa scapam de noua ordine mondiala este…Ei te privesc si stiu tot ce faci, pentru ca tu esti investitia lor, aparti lor !
Retineti !!!
Primul si al doilea razboi mondial, nu a inceput spontan,totul a fost urmat de o regula simpla pe care o transpun si eu ! Fondul de Rezerva american nu apartine Americii, Cum ? Simplu ! Este o organizatie neconstitutionala care joaca cu cartiile pe fata, dolarul nu este al americi, apartine F.E.D., F.E.D nu apartine Americii !!! Pare absurd, dar dolarul nu apartine celui care il tine in mana. Par prosti ! Cum sa nu imi apartina daca il am, il ating si fac ce vreau cu el ?Dar, sigur ca iti apartine, cu conditia sa platesti pentru el si uite ca din 12 luni ai fiecarui angajat 4 luni merg neconditionat in visteria Rezervei Federale. Aceasta suma de bani, apartine organizatiei F.E.D, fara nicio alta discutie, sunt dobanda platita pentru tiparirea bacnotelor, ce ajunge in buzunarul lui Rockerfeller si al tuturor actionarilor de la aceasta companie, non-guvernamentala.Este o suma de bani, care nu ajunge in visteria statului, nicidecum.Atentionez ca aceasta suma de bani este o taxa pusa de F.E.D, de actionari, care nu poate fi atacata in niciun fel, deoarece prin tiparirea banului F.E.D, detine puterea de Stapan peste un colos care este sclav.F.E.D ca orice sistem bancar, aduce profit prin dobanda imprumutului, a. i. cu cat suma imprumutata este mai mare, cu atat dobanda este mai substantiala. Odata ce tiparirea bacnotelor creste, dat fiind faptul ca statul are nevoie de o suma mult mai mare de valuta, valuta fiind tiparita de F.E.D, apoi ceruta inapoi cu dobanda. Din acest motiv razboiul din vietnam a durat atat de mult, pentru a putea creste venitul actionariilor F.E.D ,v enit ce le apartine in totalitate. Nimic nu este mai profitabil decat un razboi.
Este socant daca ar fi adevarat, nu ?! Ar fi toti de acord !, doar ca este adevarat ! Si e doar un inceput, caci odata ce detii cei mai multi bani din lume doresti sa ii imprumuti si pe altii, asadar aceeasi oameni au format F.M.I, aceeasi oameni tiparesc moneda Euro, sunt pe cale sa tipareasca o moneda unica in Africa si in Asia, aceeasi oameni.Multi spun ca e o teoria a conspiratiei, dar nu este adevarat ! Totul se joaca cu cartile pe fata,in fata celora ce sunt responsabili de a le oferi tributul.
Tu te pregateste de razboi, caci pentru a creea o singura moneda, un singur guvern, un singur stat, e nevoie de sacrificiul pe care tu o sa il platesti, cu viata. Razboaiele vor veni, pentru ca statele sa se imprumute pentru banii lor, apoi neavand cu ce sa plateasca vor ramane mai mult datoare si vor fi integrate intr-un singur stat ce e pe cale sa se formeze,iar multi din noi vom muri pentru el.Ce scop nobil !!!
incipit
Volumul
II
Cu umbrele nopti,
Imi rezerv eternitatea
Cand cu gandul solemnitatii,
Atac moralitatea.
Slabit imi este argumentul,
La fel si psihicul…
Teza, antiteza, un joc pagan.
Satan, nu inger!, doar un biet nebun.
Legile firesti te-ndeamna
sa crezi si sa nu crezi
Si astepti chiar sa te invete
Pana, chiar si sa traiesti.
Te indeamna! Nu socoate,
De e bine sau e rau…
Si astepi sa treaca toate,
Pana chiar si Dumnezeu.
Caci la evolutie, detasamentul,
Ce e vechi, schimbam cu nou!
Cand te-ntreaba ironia,
Nici nu sti ce este nou!
Adevar ce te aduce,
La un rang de om silit…
Cand cu vrute si nevrute,
Cand defapt esti un nimic.
O familie de albine
Cand roieste se imparte,
Isi asigura supravietuirea
Generatii mai departe.
Dar de ce noi, insa,
Vrem sa fim o unitate!?…
sa ne urmarim extinctia,
Caci le meritam pe toate.
Ce rod, sadic, al gandirii noastre,
Cand la ei sa te inchini,la orice urmare,
sa vezi si argumentul
Ca noi sumtem animale!
Sa iti rupa oasele, i-ai lasa,
De te-ar face ei sa crezi ca-I bine!
Ca aceasta e normalitatea,
Sa isi bata joc de tine.
Prima parte…
Ludas este escortat de masonii zidari, pe cand Andrew se retrage alaturi de slujnicii lui, masoni moderni, francmasoni. Acestea sunt 2 culte diferite din masonerie.
Au trecut trei ani si cei doi se pregatesc pentru a prelua conducerea Uniunii Europene Aliata(conform tratatului de Uniune cu Organizatia Natiuniilor Ortodoxe, in principiu, aderarea Rusiei la aceasta uniune.)unde Ludas era candidatul Partidului Occident Eyes iar Andrew candidatul Partidului All pro Union.inaninte de toate acestea derulam actiunea cu doi ani inainte catre un eveniment socant, tratatul de Uniune,unde se afla semnatura candidatului Medvedev Iulianoici.
Theodor Oslo(presedinte de onoare al U.E)
Numim tezaurul omenirii,
Salvarea noastra si a firii…
Asteptarea ce impune roade,
A luptei darze pentru o unitate.
Crearea organizmului puternic
Si-a unui scop din cel mai vrednic
A dus la inevitabilitatea creeari celui
Mai mare si de iscusinta stat democrat.
Este momentul consemnarii, ca aceasta uniune
Nu este decat asezarea ultimei tigle
Pe un acoperis plin cu prosperitate
De unde se vede privelistea unei paci mondiale.
Medvedev Iulianoici
Am luptat pentru aceasta ordine,
Necesara oricarui tip de democratie.
Am inlaturat orice Haos
Ce ar fi putut distruge integritatea rasei umane.
Suntem intemaietorii pacii legendare,
Ce va dura o mie de ani.
O perioada plina de reusite,
Unde prin unitate fiecare individ va conduce.
Suntem martorii cheie,
Ai unei ascensiuni globale.
Reprezentam valoriile de principiu,
Care vor recladi un vechi templu.
Un templu spre care privim liberi,
Unde oricine ar putea avea convingeri.
Esti liber la fericire, la pace,
La iubire si nu la ura.
Totul se termina cu o strangere masonica, Medvedev sopteste presedintelui de onoare cuvantul(mahhahbone) ce il ridica la rangul 33,rangul Maestrului suprem,dar supunerea lui Oslo dovedeste ca Medvedev este in continuare mai inalt in rang, ceea ce inseamna ca acesta este unul dintre cei 8 co-G(in directa legatura cu marele Geometru).
Cu 14 saptamani inainte de alegeriile pentru presedinte Uniunea Europene Aliata isi prezinta candidatii, Ludas Monviel si Andrew Nuovo intr-o dezbatere publica, o lupta intensa intre masonii zidari si francmasoni.
Ludas
Cand ochiul dreptatii sta ascuns,
Cand tulpina raului e ipocrizia binelui.
Cand totul este un parcurs,
Pe o poteca a raului…
Insa, calea binelui lupta
Impotriva oricarei oroare a raului.
Doar impreuna, cea mai stabila unitate
Are si in masura cea mai stabila pace.
Omenirea nu are nevoie de doua fete,
Ce de obicei sunt un rezumat in politica.
Calea spre prosperitate este,
Succesului cunoasteri unei logici despre unitate.
Obicei de demascare, a unei revolte empirice,
Ca si bolsevismul, ei nu sunt o revolutie.
Mai degraba sunt antiteza, ce-are scop ca sa domine,
Involutia de maine.
Andrew
Nu exista involutie, viitorul e un pas in fata,
Spre prosperitate spre o noua viata.
impreuna vom conlucra cu natura,
Pentru a ne asigura maretia.
Nu acesta este telul cel maret,
Un viitor mai bun pentru cei de maine sa creezi!?
Puterea unui intreg,unui singur stat,
E singura putere spre calea binelui.
Fara atatea fonduri destinate
Gruparilor armate intr-o lupta pentru consolidare,
E-asa usor ca sa eradici foamea
Fara razboi, inlaturand suferinta.
Cu seara dinaintea alegerilor Ludas scrie un bilet de adio si se sinucide.
Ceata se aduna de-asupra unui fluviu in sange,
Totul este un pustiu incetosat de culoare rosie,
E prea tarziu si oboseala m-a invis,
Iar orice vis déjà s-a stins.
A fost o vreme, a trecut o vreme,
Vreme, ultima rapsodie, ultima faclie…
In minte s-ar strapuns tot, s-a dus
Si ultimul glont de pe teasta pus.
Coltii mi-au intrat in carne
Si sange se scalda peste mine…
Durerea e intepatoare , dar amorteste
Si pare se ca a trecut si inca trece.
In palma agit sangele otravit,
In ameteala incep sa si vomit.
Si este dura lupta pe care am s-o-nving
Si greu nu-mi e, caci nu mai vreau nimic.
Ce sunete, orchestra, o melodie,
Suava ca un danse macabre,
Impacat cu moartea, ascult lirismul,
Cu un gest de sumbritate ce-mi ascunde pesimismul.
Desi ai o viata-ntreaga niciodata nu esti pregatit
Pentru bocetele obscure ce le-auzi dac-ai murit.
Cum te plang mult prea alene, unii indulgenti de seama,
Ai sa vezi ca de o vreme, nimenea nu te mai cheama.
Cu privelisti ceruite, parca,totul a fost vis,
Cand tarziu posteritatea nici nu stie c-ai trait .
Omenirea, fruntea tine,cu o doza de snobism,
Toti par ca sa stie multe…
Toata istoria omeneasca!
O secunda-n infinit…
De te-mparti in importanta
Tre’ sa-mparti la infinit.
Iti alungi orice gandire,
Arunci totul de-un chistoc
Intr-o mare cenusie,
Nici pe fund nu mai ai loc.
Si revii la sentimentul
ca ai fost un mare snob,
Ce-l socoate sa imparta,
orice mare mic neghiob.
Cum Ludas a murit, Andrew castiga alegeriile.In urmatorii 6 ani se formeaza organizatia tariilor islamice unite.Iranul creeaza cel mai impresionant centru de spionaj, prima generatie de nanoboti ce inregistreaza amprentele vocale. In acelasi timp au creat un decodificator vocal, descoperind ca fiecare amprenta vocala este generata de o fizionomie unica, au dezvoltat o tehnologie ce permite dezvaluirea indentitati fiecarui individ.
In acelasi timp Andrew consolideaza pozitia Legiunii Straine, creeaza o armata proprie, sustinuta de noile descoperirii in domeniul nutritiei sportive, de noile modificari genetice la baza proteinei, de cel mai puternic derivat al testosteronul. Armata era formata din 315 000 de soldati cu inaltimi situate intre 1,75 si 2.20, iar greutatea intre 140 respectiv 235de kg, unde grasimea se afla in procentaje de 3,5-13,5%. Antrenamentele de masa musculara erau intre 5 si 25 de ori mai mari in greutate ca la u om obisnuit. Impinsul la piept avea o medie de 625 kg la plan orizontal.O armata formata 315 000 de masini de ucis. Nu a durat mult timp si a urmat primul test ce avea sa confirme renumele de criminali diavolului. Organizati in legiuni de cate 40 au asaltat o banda rebela din Angola, cifrele razboiului sunt impresionante 1200 de legionari au exterminat intreaga organizatie mafiota, aproximativ 120 000 de rebeli au fost ucisi intr-un interval de 64 de minute, un masacru total cu doar 8 pierderi in randul legiunii straine.
Odata la 2 ani are loc marea adunare masonica , unde se gasesc la un loc cei 8 co-G. Toti cei 315 000 de legionari sunt pregatiti sa ii ethicheteze in numele posteritatii pe acesti distinsi domni, iar intamplandu-se acest lucru Andrew va deveni conducatorul lumii masonice.Pe data de 8 septembrie incepe marele masacru.Totul este obisnuit adunarea are loc in parametrii normali.Andrew preia cuvantul!!!
Domnilor maestrii, distinsi iluminati,
Prevad iluminarea ca un eveniment déjà intamplat.
Ca un distins décor fermecat,
Iluminarea a pus sintagma teoriei vietii.
Ca un bob de spuma,cel ca spuma broastei,
Ca profetul Eminescu,ca geneza a cunoasterii.
Geniul mortii, geniul mortii,
Geniul mortii e magnific!
Un vast ocean al dezagregarii
Al putregaiul ce a umbrit visul firii,
Fariseismul sec cand spui ca-ti pasa,
Cand mintea ta e un pustiu si multa ceata.
Cand crima e pedeapsa,
Iar prostia e iertata…
Si moarta constiintei
Cu lupta ne apasa.
Iar pana la urma,
Oamenii se impusca,
oamenii se omoara,
Din plictiseala...
Si domnilor nu e santaj,
Degraba o rama intr-un peisaj.
Evrei, evrei, nu ati crezut,
Ca suntem frati?!
Un eveniment tragic, din nou, teroristii!!!
Da, domnilor teroristii,
Vor arunca cladirea in aer…
Ce spirit modern, “in aer”!!!
Pasarea pe-aceeasi limba piere,
Tradezi morala, vei fi tradat moralistic(un ras demonic).
M-am invitat singur,n-am primit invitatie,
Pentru ca domnilor, doreati!!!
……………………………………………………….
Cladirea a fost aruncata in aer.O regie de inalta clasa, iar ca totul sa fie indubitabil, in cladire s-au gasit 58 de cadavre, ale unor teroristi de renume mondial.S-ar peste detalii, totul este musamalizat, teroristii au pus stapanire pe cladire si au fost pe urma desigur omorati, prin bombardarea cladirii, asta desigur, dupa ce inregistrariile facute aratau ca toti masonii ce se aflau in cladire au fost asasinati.
Interesant cum o emisiune TV din Romania discuta pe seama intamplari,ca de obicei isi dau cu parerea specialisti economici, politici, de renume, dar de care nu a auzit nimeni.Se incepe in felul urmator.
……
…..
…
Prezentatorul
Dragi telespectatori,intrerupem subiectul de discutie,
Unde Comemoram disparitia
Celei de-a doua nevasta a domnului Cioaca…
Senzational,peste 300 de oameni ucisi de teroristi!!!
Ne-am adunat aici, in premiera,
Pentru un eveniment senzational…
Sunt impreuna cu Oana si cu Pepe,
care ne vor vorbi despre acest eveniment tragic.
Oana
Asa si, daca au murit si,…
Hai breee, veziti de treaba.
Ete, na. Intrerupem emisiunea
Pentru o stire ca asta.
Cica au murit 300 de masoni,
Vorba aia, in puii mei…
Publicu, ce vrea! Venea si Adi prieten foarte bun cu mine,
Canta o manea si ne durea in palarie!
Prezentatorul
Senzational, doamnelor si domnilor,
Votati prin sms, tarif 1, 19$, si raspundeti la intrebare,
Doriti sa vina ‘Adi Minune’ sa (ne) cante o manea
Sau sa reluam subiectul atentatului?...
De regula fireasca nu s-au desparti acesti oameni, nu numai cei din emisiune, dar si cei ce priveau emisiunea ca si cum ar fi fost de obligatia lor sa isi chinuiasca inteligenta,pana la disparitia ratiunii,ascultand aceeasi discutie repetata intr-un sistem de vocaliza, de prost gust, dar ratingul crestea! NU asta conta?!
In scurt timp dupa acest eveniment incepe marea criza a alimentelor, urmata de cea a vitaminelor, mineralalelor si a medicamentelor.Liderii lumii se reunescu intr-un summit, unde se discuta solutiile ce urmeaza a fi adoptate de catre acestia.Criza se instaureaza si mai adanc, cand un avion cu diplomati se prabuseste prin cause misterioase, cutia neagra pierzandu-se si ea pe undeva. Se gasesc vinovati, din nou teroristi, bieti oameni, caci de fiecare data vina este a lor. Desigur, ca si in cazul atentatului de la 11 septembrie si de aceasta data, cutia neagra nu este gasita, cine stie poate n-avea avionul ori poate au demontat-o ca nu era estetica o cutie neagra, de culoare galbena sau teroristii au furat-o, asa ca souvenir, sa o duca cu ei pana la Alah,cine stie ce o fi fost in mintea lor?!
Si-au mai intrat si sionisti in rol, punand monopol pe toate resursele existente. In urmatorii zece ani, stiinta avanseaza catre noi orizonturi ce se departeaza…Au fost si ei, microbiologii oameni corecti, sarmani sunt morti.Ingrozitor numarul lor, peste 1 200 au trecut de granita cu pamantul , pentru ca nu au fost de comun acord sa lanseze cel mai periculos virus spre sistemele noastre imunitare, zdrobite si ele saracutele de cianuriile din tigari, florura din apa,plumbul din aer, aromele, cele identic natural, otrava in doze mici, ce avea scop predefinit sa te omoare.
Acesta este rodul unei minti lovite
De regres, regres ce poarta-n sine,
Multe clipe ce lasate laoparte,
N-au facut decat sa te omoare prin orice mijloace.
N-a facut decat sa spulbere dorinte si idealuri,
N-au facut decat s-omoare idiotii toti in valuri.
Si te regasesti aminte, de nimicul care esti,
Printre umbre pe pamant, nici de umbre nu traiesti.
Ca esti om sau animal, n-ai nimic sa consacrezi,
Esti lovit de-acelasi val cu care te recreezi.
Ca sa caut sfantul Graal, apelezi la incantatie.
Sa-ti arate cine esti, n-ai avea vreo revelatie!
NIci macar iluzii nu esti constient ca porti,
Ca-s miliarde idiotii cu care tu te socoti…
Bine lor, de te conspira, rusine acelora ce te admira,
Caci admira doar o umbra, de care ne este sila.
Au, oare dreptate, masonii?
Ce rost are sa traim daca noi nu suntem genii?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu