INCEP cu te iubesc!?...
Tu ce mai sti de mine?!
Si spun ca vreau, dar nu-ndraznesc,
Sa ma gandesc zambind, la tine.
Ma simt iarasi, tot mediocru,
In jocul de culise…
Il pierd pe Zarathustra,
De parca il mai stie?!.. cine ?
Cum cad ca fluturii, cu aripi stropite,
Intr-un acid de nonsalanta,
Un Paunescu, Labis, Cosbuc,
Bacovia, intr-un oras cu vise, de vise… in visuri multe!
Iluzia este de sine, un gand ce-alina o multime…
Fara profunda apasare, pe un principiu vechi,
Cand omul nou, stie ca moare,
Se naste omul vechi…
As vrea sa nu mai am atata,
Lesin in sentimente…
Cand te privesc uit tot
Si am numai regrete.
Dar inteleg, iubirea noastra nu e,
Mai mult de o iluzie…
Acord atata importanta,
La lucruri ce nu mai conteaza!
Sunt doar o piesa, chiar ma tratez c-atare.
Ce mai conteaza stereotipul ce-l crede orisicare?
In teatrul nostru, e doar un balans,
Tu pentru mine esti o bucurie, eu pentru tine doar necaz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu