pulbere de stele
incerc ca sa strang totul,
sentimentele sa le arunc…
si sunt starnit de ura,
in piatra imi sparg dintii.
.
cenusa cu plumb,
timpul cu nestatornicie...
am ramas doar eu
si-un lucru incepe sa ma chibzuie;
Merg, ma tarasc, schiopat,
poate…
fara piciorul stang…
la un balcon stau singur.
Si incerc, imi dau silinta
sa pasesc cu grija
peste petale de trandafir,
moarte, ofilite...
lovite in van
clipele mele suspendate,
si-o sa astept
ca tot sa plece.
Mana mi-o zmulg,
Caci mi-este putreda…
Nu stau, ma misc.
Si-astept reactiunea…
iar daca totul
se sfarseste,
sa cred ca
totul trece?
atunci cand totul trece,
raman cadavrele,
ce se scutura si ele
pana-n pulbere de stele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pe bolta cerului se-nalta un pui grifon cu o cravată, Putin mai mic ca altă dată, ca prada lui ii e furată, Ce mai contează daca a fost mare...
-
Catre domnul mediocru Partea asta e mai speciala pentru ca am pastrat ceva, Sansa mai putin egala sa-mi viata mea... Prind cu ticu...
-
Deasupra E seara si-atata liniste in jur ma-ncovoiaza, E seara, iar seara e o noapte magica. Pe ganduri, duse de umilinta, Pe voci patrunse,...
-
Nimicul e acel zadarnic loc de prisosinta, In care eu te tin in brate si iti soptesc credinta… Nimicul e o sfera, un loc sinistru, dar atrag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu