SI sunt sigur ca in viata,
Totul e absurd de fel,
Dar ne tinem de speranta,
Ce se pierde prin mister.
Cum sa pot eu insumi,
Sa-nteleg s-anticipez,
Lumea sluga de ambitii,
Ce e prada atat de, des?!
Cred prin prisma de vise pierdute,
Ca intors in neguri reci, momentul
Te transforma in secretul,
Ce-l pastrezi atunci cand crezi...
Relicve in gandire,
Iti raman genetic scris,
Daca urci a isa descoperi coborarea,
Adancita in abis.
Si nu pot fi decat blazat,
Nu m-am cules intr-o seama de cuvinte.
Am inceput a intelege ca nu pot sa-nteleg,
De ce sunt eu, traind in lume…
Vrem toti, toti dorim, toti cerem
Un raspuns la intrebari,
Cand enigma vietii cere
Sa se piarda-n adevar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu