Stand lezat, dintr-un fotoliu…. Amintind de Eminescu,
Emotiv din versuri si pierdut in ganduri par…
Si rezum un ideal ca o patima regala,
Ce loveste cu coroana, ce simtirea-I simuleaza.
………………………………………………………………………
Dar sa stiu privirea scurta, ce nimic nu mai viseaza,
Ma lovesc de-o lupta vie (astazi), maine moarta…
Mai ramane lumea asta pe un ciot ca sa eroada,
Prosti, cretini, mari oameni, genii… raman doar reci epigonii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu