Poezii. Prundurel Emil

... Ce-am uitat si altadata

2012-03-05T14:30:00.001-08:00

... Ce-am uitat si altadata

Piroanele au scos invertoarele pe touch screen,
Suferinta s-a mai stins, te-am iubit s-au a fost vis?!
Si ce ai de pierdut, daca si asa nu ai castigat nimic?
Durerea imi e ascunsa de mandrie, dar asta nu inseamna ca aceasta nu mai e!

Pun etichete sau mai bine scris, adun paradigme!
Deja sunt pierdut in ecuatiile futile, ferit de tine...
Iar eu, chiar nu ma inteleg cu geniul,
As vrea sa nu mai inteleg deficientele, fiind restul.

Nu-mi amintesc ce am citit, o comoara stearsa,
In rezolutiunea mea mintala sunt si eu un simplu om, o simpla viata.
Imi crapa mainile de la caldura si stau in frig, lipsit de-o vorba buna,
E-o antiteza cu amorul in natura!

Iar cinismul meu, un per tu desuasiv,
Ma repune in trecut cel mai vorbaret om mut.
Am trecut de mituri multe... si de dumnezeu si de iubire,
Intelegand ca mai departe, te intalnesti cu sfaturi de la cine nu stie!

Aberam cu totii intr-o oarece masura si ne credem geniile de copertura,
Ambalam cu multa straduinta, trunchiul unui copac putrezit de ura.
Iar eu mint sa fie-o gluma, altul minte ca-i o curva...
Sunt trecut de prima scena, fiind serios ca si o stanca.

Prea pierdut de interese, ma vor intelege vreunii,
Caci nu sunt prea popular si iar intr-un gura lumii...
Dar transam totul in disectie de-amanunte,
Sunt un om corect si nu stiu altii ca mine!!!

Fiind mort sa zac in constiinta ta...
Caci de-acum arunc cu anii si nu vad in urma mea.
De-un moment nescris rasucesc momentul nostru,
Cand te-am sarutat cu pasiune ... si-acum tu saruti pe altul.

Iar eu sunt topit peste cuburi de gheata,
Ars de insolatie, stand la umbra de sub casa,
Te iubesc cu dorinta de-a nu te mai vedea vreodata,
Poata asa am sa uit eu ce-am uitat si altadata.

iar eu sunt eu....

2012-02-14T07:35:00.000-08:00

iar eu sunt eu....

Nu exista vreun zeu, dar eu sunt autosugestia proprii rime,
Iarasi lumea , caci o privesc din punctul meu se invarte dinspre mine....
Nu imi fac complimente, poate nu exista sa ma invinga demonii,
Nu fac multe lucruri gresite in viata si de aici sa-mi traiasca nu-mi pot sa traiasca demonii!

Dar petrec dupa situatia de fata, noua mea relatie chiar cu vechea soarta!
Nici macar nu incerc sa ma completez cu autosugestii, acum cand trecutul isi pune-n viitor noua sintagma.
Eu mi-am fost cel mai bun aliat al meu, in toate situatiile mereu,
Dar vad adevarul minciunilor mele, caci cred ca ma vrei si tot de vina-s eu...

Si chiar daca s-ar duce totul in deriva,
Din crapaturile din scoarta ar trece venele cu lava...
M-as aseza pe piatra arsa, si-as astepta
Sa-mi treaca peste inima mea greu incercata.

Dar ochii tai, atat de negri-mi par de inger...
Si chiar cand vreau sa te uit, incep sa sper!!!
Chiar am crezut ca nu ma voi ma gandi la tine,
Dar nu-s nici primul nici ultimul, ce se inseala cand vorbeste de iubire.

Cine stie ce poate fi in mintea unei femei?
Sunt multe teze cu ipoteze ce poti sa le-ntelegi...
Adulmecand doar motivatiile iluzilor trupesti,
Dar e atat de bine, sa sti cand iubesti!

Dar nu mai cer nimic, nici tie!
Caci stiu sau ti-am mai spus,deci las sa fie ce-o sa fie...
Nu mai rastorn cavoul sa-ncerc sa reinviu momentele de glorie,
Dar daca tu nu vrei, iubirea s-o-mpartim, te voi uita chiar si pe tine.

Sunt fidel iluziei mele, iar de va fi sa fie, asa cum vreau sa fie,
Tu mi-ai raspunde la apel, in brate probabil eu te-as tine doar fidel!
Dar stiu, ca poti sa imi omori si visele, sperantele
Si nu-i nimic, chiar fara un suflet pereche pot fi implinit.

Iar daca eu nu perseverez, normal atunci insist...
Zambesc si-ncerc sa inteleg ce vreau sa scriu,
Nu mai insist, nu mai incerc,
Dar tu esti tu, iar eu sunt eu....

...iubirea-i trecatoare... iarasi eu sunt muritor

2012-02-01T12:08:00.000-08:00

...iubirea-i trecatoare... iara eu sunt muritor

Pliata e viata si scursa si dogmatica amorfa,
Incat scurt este metrajul, ne-nteles, nerespectat...
Simt miros de cioburi sparte si de ganduri rase,
Riduri pestge briza evictiva, riduri peste dragostea mea muta.

Dar trecand si peste toate momentele dificile,
Au sosit si clipe bune, clipe rele si iar clipe bune...
Te tradeaza prietenii, dar asta nu conteaza...
Caci prietenii ce te tradeaza n-or recunoaste niciodata.

Lumea nu prea este hotarata, eu sunt!
De aceea stiu sa vad si sa creez timpul, peste timpul altuia ratat.
Rar, din ce in ce mai rar, momentele mele culturale imi dicteaza constiinta,
Insa sunt mai rau si sunt mai bun, dar ignor suferinta.

Rar am mai vazut frumusetea ca a ta, rar am cunoscut pe cineva,
Sa-mi inlature superstitia ca femeia e diavol cand intalneste bunatatea.
Sunt bani peste tot, nu am de gand sa ii adun si sa imi fac templu,
Cand doar in avutie, visul meu devine visul nostru...

Sau, de unde, atata recunostinta pentru mine,
C-am pasit, pe foc, c-am atins mercurul, c-am facut artificii in inalta tensiune,
Ca eu sincer te iubesc, sau doar cred ca e iubire,
Iar, acelasi eu, mai stiu din nou, ca iubirea-i trecatoare... iarasi eu sunt muritor.

Vendetta mea morala

2012-01-14T16:11:00.001-08:00

Vendetta mea morala

Inca n-am gresit suficient, sa-mi pun ambalaj peste regrete,
Insa a fost doar acum ceva timp, povestea aceia de iubire.
Patura noastra distanta,
Necajeste lupta noastra termoizolanta.

Si nu ar fi vorba, de strainatate sau distanta aceasta mare,
Doar ca eu, nu tin cont de tendinte si de dragoste schimbata cu celeritate.
Si de pun injuriile cap in coade ce le-am spus, tot nu am regrete multe indeajuns,
De pe ploapele tale, atunci cu prea mult rimel, clipele cand ma amageam s-au scurs.

Diferenta stagiara, cand inca imi tatonam ideea ca as fi intalnit ce imi doresc,
Cam acea femeie langa care, ca in mediocritate simteam nevoia sa traiesc…
Dar nu este asa, mintea ingusta pusa peste toate nu este capabila,
Sa-nteleaga, conjunctura ce-am dorit-o eu cu ea.

C-am fugit departe, dar inainte sa imi inchid portiile,
Am pus totul jos pe fata si-am intors norocul…
Si am fost vulgar cu ea si n-am timp sa-mi para rau,
Caci e diferenta mare intre un animal si eu…

Mintea ei, cu orizonturi scurte, puncte de repere prea marunte,
Desi neaga stie ca jignirile au fost intemeiate pe motive bune…
Desi eu, am actionat fara vreun motiv de obiectie,
Mi-am reamintit usor trecutul, am spus drept sa fac corectie!!!

Mai are cat?! Cinci sau sase ani si atinge varsta a doua,
Desi are un prieten, nu m-as mira copilul sa il faca cu amantul…
Sunt nebun ca pun concretul sa imi conlucreze cu intelectul?!
Oare ce poate sa spuna ea, sa imi vatame onoarea?

Si unde ar fi argumentul derizoriu?!
Daca eu sa ma razbun as fi iarasi mai retoric…
Nu mai sunt romanticul ce repune apologiile diferit,
Doar ca esti frumoasa sip e atat de… neoportuna.

In fapt, nici n-ai fi asa cum spun, caci ai strunga…
Posterior tau cu solduri nu te face o printesa…
Desi altii mai cred inca ca arati ca un model,
Cine stie ce pozitii ti-a urmat comportamentul tau rebel!?

Nu doresc acele foste, ca sa faca vreo concluzie,
Tu esti cea pe care am sarutat-o de vreo trei ori, simtind gustul de scrumiera!
Iar pe langa acestea tu chiar bei, ca-ti place bautura,
Nici tigariile nu te fac pre eleganta, desi cand ai vrea ai putea sa fi asa.

Esti clar exemplul intre ce esti tu, ce ai putea sa fi!!!
Desi spui ca eu sunt razna, tu esti cea cu isterii…
Mai departe, tonul tau nu pot sa-l transmit in poezii,
Caci m-apuca multi de coada si-mi aud din nou iar critici!

Lasa-m timpul ca sa treaca, ti-e sa iti para rau,
Eu mai simplu, am prilejul sa ma simt ca dumnezeu!

Aparente diferite

2012-01-09T09:12:00.000-08:00

Aparente diferite

Pe a umbrei mele cu pasare , ma ratacesc,
Caut drumul presarit cu faima, drumul nu-l gasesc…
Insa imi consolidez si teoria ce ma face om de seama,
Stau si reprosez atuul la o stema moarta.

Astia stiu! Da, ei stiu?! Eu sunt etica in care eu imi contrar rasfraul…
Sfaturile lor n-au destula figuratie, aici soarecele ii explica pisicii cum sa se comporte.
Respectul, stanca aceasta abrupta, caci acelasi om fiind bogat esti un om puternic,
Dar trecand de partea saraciei, pana sa ajungi ce ajungi, ai cerebelul scuturat de palmi.

De te vei dezechilibra de pe drumul tau, te vor calca toti pana te vei ridica….
Pana la urma sangele se scurge pana rana se inchide, te strecori prin multime.
Nu e prima oara si nici ultima, esti singur si esti tu, intelegi sau nu!
Curiozitatea deschide usile palmaresului dar se inchid cand incearca sa fie curios prostul.

Si ce povesti si ce gandiri, mai vii sau muritoare,-?
Cand prostii sunt atat de multi, multi cred departe de ideea calauzitoare...
Iar eu, nu sunt un medium sau profet, nu sunt nici omul desuet,
Sunt doar acelasi individ nascut, partas la actiune, cand altii spun ca pot, sunt doar depinzatorii de noroc.

Si parca toate le-am pierdut de ieri,
Iubire nu, dorinte nu, idei nu...
Norocul trece salt avant pe langa mine,
De o iubesc pe ea, ea iubeste, dar nu stiu pe cine.

Dar nu ma opreste glontul, nici moartea nu ma-nvinge,
Nici politica, nici mafia ce o vad in jur pretutindeni,
Nici macar astea, nu ma vor face sa ma indoiesc,
De diferenta reala, intre mine si lichelele ce le-ntalnesc.

Craciunul

2011-12-17T14:51:00.000-08:00

Craciunul

Rascolesteti inima si aduna bucurii,
Cautati un loc in lume unde poti ce vrei sa fi…
Amintesteti sunetul gandului in bataia ticaita
Si din nou revino-n starea care iti este menita.

Nu te ruga, nu ingenuchea, fi tu insuti un colos,
Nu iubii, nu necaji, nu dori, nu-ncerca sa gasesti rost.
Stai o clipa-ndelungata singur tu cu linistea,
Si-ai sa vezi ca lumea toata, a pierit in clipa aceea.

Si acum revino si adunati constiinta,
Fii mai bun ca lumea toata sau mai rau cum este ea.
Rupeti manecile, nu le coase, lasa-le sa te vada toti rebel,
Nu jigni, spune-le lor adevarul pe tonul cel vessel.

Atunci domnule ai sa vezi poetul ce ma-ntruchipeaza,
Sufletul meu ce e teoretic o materie ciudata.
Ai sa simti poate ca mine, adevarul incrustrat,
Daca nu-ntelegi nimic, esti acel om retardat.

Caci nu este totul menit a fi inteles deplin,
Simfonia nu-I perfecta, nici un cerc, doar forme strambe….
Se conturba in patente si formeaza structura informationala in sisteme,
Iar pe mai departe, este chiar apreciabil, sa simti ca iti vezi craciunul ca un mijloc memorabil.

Cum puterea noastra zace la cei multi chiar in credinta,
Pare-mi-se ca e buna aceasta serioasa chibzuinta…
Ca va fi efect placebo sau o consolare draga,
Dumnezeu e un cuvant, care leaga, nu dezleaga.

Ce frumos este sa crezi in ceva asa maret,
Pus in stema dinainte, emblematicul cerest.
Ne-nchinam, caci e frumos, desi stim ca logic nu exista,
Noi speram in pocainta… Deci o sansa tot persista.

Strange tot ce ai mai drag in brate si iubeste cum doresti,
Nu uita, ca-n lumea aceasta ideal e sa traiesti!!!

Poemul

2011-12-14T09:14:00.000-08:00

Poemul

Lumea asta ii vreun pastel
Sau un gand uitat lipit de soarta…
Ca magia, cu mister
Se perturba-n viziunea noastra.

Stiind dar Imaginand c-a fost odata,
Din vechi astre o idée masurata…
Pusa cu putina dorinta mai apriga,
E purtata de vant pana la domnita-n poarta.

Prietenul viselor noastra, practician in cuvinte amoroase,
A inteles ,a simtit afectiune unde nici nu ai crede ca se poate.
Intr-o noapte mai sopteste la urechea unei blonde,
S-a dus , ingerul lui, si a spus - stiu eu un baiat ce te iubeste.

Trece-o noapte ca-n furtuna, ea nici n-aude bine spusele,
Ca se-nvaluie ca-n bruma si-I reneaga vorbele.
Insa el, indarzit caci o doreste, s-a rugat de inger iara,
Divinule te rog incearca!Iarasi ingerul incearca.

Scurte nopti, domnul sta dormind si aspirand
Ca-n a lui menire soarta visul nu i l-a proscris.
O vede si se intalneste si ii spune, cu ochi verzi, putin pierzisi
-Te iubesc, vreau a ta iubire sa o port mereu cu mine.

Inc-un timp trecea si iarasi, domnul din nou,
Ii sopteste la ureche, gandul sau…
-Te iubesc, tu pentru mine ai ajuns etern altar,
- Te rog nu mai sta la soapte , ce imi spui nu inteleg.

Paradisul lumii noastre, se destrama ca si-un vant
Ce alearga cu sperante si ne lasa doar cu-n fix.
Dar aceeasta nascocire insa ,insa, e pretinsa pentru lupta.
Asa lupt! Isi spunea dansul, pana moartea ma-nfirima.

Iar pe mai tarziu, dupa zeci de nopti visate,
Cauta aceeasi blonda si-I sopteste mai departe.
-Te iubesc, tu pentru mine ai ajuns etern altar,
- Te rog nu mai sta asa aproape, ce imi spui imi e mister.

Refuzat, in tihna noptii isi doreste ca sa uite,
Toata viata lui, nesocotita in ideile marunte…
- Ingerul meu, eu infrant vin de pe front,
Lasa-ma, asa cum sunt, de-acest chin vreau sa mor.

-Nu consideri a fi bine sa iubesti atat de mult?
- Eu nu am consideratie, caci eu nu am fost dorit.
-Nu iti pierde cumpatul la decizii fara scop,
Cauza si lupta ta, sa-ti devina un folos.

Iarasi domnul, in a sa gandire, la domnita lui se duce,
El ii spune de iubire, ea se face ca n-aude…
-Te iubesc, tu pentru mine ai ajuns etern altar,
- Te rog nu mai sta asa aproape, eu ce spui nu inteleg

Prins de ganduri grele, nu vrea sa inceteze,
A luptat o viata-ntreaga, om de rand, suflet de rege.
Cum se intinde intunericul inca mai incearca
A se pune peste mersul ascndentului din drama.

Ea-l refuza categoric,altul poate-i mai ferice decat el,
Iar de-aici simte cum timpul parca-i trece tot mai greu…
Trecand zilele ca torturile prin China,
El incearca s-o iubeasca si-si asuma toata vina.

Insa ea, de-atatea dati isi refuza doctrinarul,
Care nu face decat sa iubeasca si sa isi accepte tot macazul.
-Te iubesc, tu pentru mine ai ajuns etern altar,
- Domnule eu te respect, insa iti spun foarte sigur, eu nu pot sa te iubesc.

Insa , domnita, pare sa-si regrete toate spusele deodata,
Tinerelul o iubeste, iarasi el inca asteapta…

Dar sedusa parca ingerul , e atat de magic sis educator,
Ea-l saruta, el socat, s-a lasat in voia sortilor.

Intr-o a disparut si domnita si al lui inger…
Ei sunt fericiti cu calea lor.
Domnul , sta suspina, plange dup-amor…
Iar ingerul mai tarziu se desparte de aceasta si ii lasa un buchet cu flori.

Buchetul nu ofileste, sta-n vitrina viselor,
Si ea cand il citeste, vede… din partea unui admirator.
Si il cauta, in latul lumii, peste tot si il gaseste
Acel om obisnuit , dar cu sufletul de rege.

- Domnul am venit sa iti raspund chemarii!!!
- -Prea tarziu, acum cand timpul mi-a pus vindecare ranii!?
- - Domnul meu, eu te iubesc si doresc si fiu cu tine.
- - Doamna mea, cand te-am iubit, ai fugit de-a mea iubire.
Ce ai vrea acum, sa renunt la mersul meu,
Cand am asteptat atatea seri chipul tau?…
Ai plecat si ai fugit in lume, un sarut nu mi-ai lasat,
Acum vrei cand vii la mine, sa iti spun te-am asteptat?!

Lasa-ma, ne-a trecut timpul si acum e desuet,
Sa mai credem intr-o sansa ce a devenit pamphlet.
Dute pe a ta carare, eu suspin de-mi va fi greu,
Ti-am dat inima si totul, tie nu ti-a priit ce ti-am oferit eu.

Si la urma sa fim o clipa impreuna pentru noi ne-adevar,
Caci iubirea ta domnita, e un fir de par din podoaba ta cu par.
Ce-ai sa faci, ai sa ma parasesti si vei merge mai departe,
Ingerul meu mi l-ai furat, l-ai sedus, s-a dus in noapte.

Viata mea, nu e aceeasi, dar lungiind concesiunea,
Mi-am pus capat suferintei si-am uitat de dumneata.
Am plecat pe vai distinse, si-am surpat cararea-n spate,
Nu ma cauta domnita, e tarziu, nu se mai poate!!!

Oare cat de multe se poate.

2011-12-02T04:24:00.000-08:00

Oare cat de multe se poate.

Intr-o casa peste-o veche mlastina saracacioasa,
Sta orasul nostru suspendat, deasupra la casa voastra…
Tremura caramida, tencuiala cadea jos,
Nu tineam cont de acestea, tineam cont de ce-i frumos.

Timpul asta sterge ganduri si ne face sa uitam,
Insa un pahar iubirii pan. La urma inchinam…
Caci pe langa ecuatii si idei contradictorii,
Stam noi si iubirea noastra cum sta soarele cu norii.

Ne-om saruta, de atatea ori si atatea,
Incat noi pe scaunul directorial ne semnam singuri povestea.
Tu, domnule sau cum vrei tu sa iti spui pe dinainte,
Vei trai si tu ca noi, ca noi tu vei tine minte.

Iar de critica aceasta, nu ne face superiori,
Noi cedam fila istoriei si ne facem inferiori….
Se petrec multe de-a-randul in iluzia tuturor,
Noi iubim si cerem pace, ura sa ramana lor.

Stiam ca tranzitia e tot timpul,
Cum la fel si gandul meu imi inlocuieste gandul.
Cum la fel si-al meu sarut il succeede pe al tau,
Nu ne trebuie nici ura, nici blestem cu dumnezeu.

Patria noastra nu ne-o fura altii, deci zambim si noi in ea,
Vom atinge si noi norii sau vom zace sub podea…
Ce conteaza, astea care trec raman petrecute,
Chiar de altii mi le neaga, nimeni nu le poate sterge.

Suntem parte infinita, intr-un univers maret,
Mai putini atrasi de mila si cu sufletul razlet.
Eu te-oi tine cat te-oi tine in brate,
Oare cat de mult se poate!?

Eu ma lupt cu mine…

2011-11-30T11:45:00.000-08:00

Eu ma lupt cu mine…

Eu ma lupt cu mine , personal realizez,
Ca activul dorului imi percepe dobanda persuasiv.
Acelora ce sustin ca nu se poate,
Incerc sa le dovedesc contrariul si sa ajung teluri inalte.

Acolo, aici, se vorbeste de actiune si de timp adunat
Prin cartiere, caci mai nou aceasta scoala a vietii nu scoate doar
Doctoranti necizelati sau oameni etichetati, acum aceste cunostiinte
Te ajuta sa ajungi intr-un partid sis a ai contracte de mii de salarii medii pe economie.

Nici macar asa, nu mai simt retardul lor, aferent si usor de observat.
E complex aspectul vietii… doar ca circumvolutiunile unora sunt
In originarul primitiv si se simplifica intelectiv…
Bani, bani, dragoste, bani si mandrie?! Cate unul stie doar atat.

Eu de ce sa fiu corupt sau sa imi pierd ideile,
Cand pe umerii mei imi stau modelele?!
Eu de ce sa fur sau sa insel ideile,
Cand pe umerii mei imi sta onestitatea?!

Si de ce m-as adapta unui mediu fraudulos,
Cand eu insumi peste ei sunt gigantul viselor!?
Iar, ei , de ce sa existe echivalent, cand eu insumi,
Imi etichetez dreptatea in impartialitatea de idei!

Acolo , aici, intre idei, intre coruptie si onestitate,
Poate tindeti sa ma credeti cu putina perspicacitate…
Dar ating absurdul vechiul dom in abis,
Daca eu sunt prost cu restul, restul e un compromis.

Stiam, ca nu am timp sa cunosc in practica,
Punctele din teorie cand le pun la o adica…
Dar sa fac mai scurt metrajul idealului asigurat…
Restul lumi-i prefacuta, eu sunt cel adevarat.

Tara mea, asa cum este, azi o-njur dar o iubesc,
Caci trecand de tinerete, n-am de-ales si-n ea traiesc…
Ajungand la batranete, nevastica mea geloasa,
Ca-mi iubesc tara si neamul, chiar de ele ma inseala.

2011-11-18T01:41:00.000-08:00

In tip-til

Poate tu vei pune sumbru un cliseu la amintiri,
Poate eu voi scrie iarasi, timpuri vii…
Insa pretutindeni sta tabuul omului inadaptat,
Cand gresind atat de sinceri, suntem oameni blestemati.

Cand imi intorc pasii, de pe locul ce-am plecat,
Ma intorc, te caut iarasi, insa iarasi ai plecat…
Si se strang zilele in borcanele murate,
De-mi conserva sentimentul suferintelor desarte.

Ce sa-mi mai aduca atingere propriei mele valori?!
Astept sa se piarda poezia ca petalele de flori…
Caci pe scurt n-am pus un lat in gradina credinciosilor,
Ca-ntr-un lung sir de idei sa traiesc in tara prostilor.

Si-apucam de-ar fi sa fie, s-auzim revolte,
Si-ncercam ca sa nu fie, dand o nastere la tragedie…
Iar in anturajul in care provin, e putina indoctrinare,
lipsa de onestitate…

Ce ar fi sa fim noi insusi parte din istoria vremii,
Sa aducem bogatia care au furat-o strainii?!
Cum ar fi ca a mea iubire, sa ramana vesnic implinita,
Sa se schimbe totu-n bine sa ramanem impreuna!

Dar se pare, ca-i complex procesul de autonegare,
Cand fara sa incercam nu am acorda pasare…
Stau retras in ecosistemul meu umil,
Ma grabesc sa fug de tine, insa fug doar in tip-til.

Renuntand.

2011-11-09T11:30:00.001-08:00

Renuntand.

Peste tot, de gand m-am nascut,
Am intalnit doar fete, care nu au fost fete de rand!
Am cunoscut povesti, am iubit, mi-am surpat visul,
Iar de undeva una , alta, a incercat sa ma arunce la diavol.

Defapt, m-au aruncat la diavol, iar acum,
M-am imprietenit cu cel mai rau stapan…
Defapt iubirea, e stramba, un cadavru ce poate fi expulzat,
Caci daca esti cinstit cum sunt eu, poti muri si asta este adevarat.

Depresia?! N-au altii curaj sa traiasca traind ce am trait,
Clipe de cosmar rupte din calvarul unui scranjet rar…
Nici nu mai cunosc eu, exponentialul veteran,
Cand departe de ritmul terestrul, m-am trezit in iad.

Nimeni nu ma cunoaste si frigul imi patrunde in oase,
Versurile sunt serpuite in realul meu, ca un piton pus pe sugrumare…
Stau nemiscat, astept sa mor, mor si sunt resuscitat.
Te iubesc, ce adevarat ca acest lucru ma face un cadavru real!

Iar daca nu ma iubesti, atunci ia-mi tot,
Caci sunt inchegat si nu mai suport…
In jurul meu, am dusmani si camarilla imi face rotatie,
De atat timp incat renunt la orice act de resemnare.

2011-11-08T00:56:00.001-08:00

Eu cum o iubesc nu o iubeste nimeni.

Eu scriu versuri doar sa am o ocupatie,
Nu pentru ca as fi omul ce-ar avea vreo revelatie...
Sunt acelasi personaj luat din opere-n sechestru
Cand de cauti in esenta vei vedea unul ca restu/

Vei simti doar apasarea unuia ce scrie-a scrie,
Benevol cu gandurile mi se-aseaza randurile...
Nici macar nu-ncerc sa transmit pe mai departe,
Mostenirea literara prafuita intr-o carte...

Nici nu sunt vreunul ce a castigat ceva,
Ca sa dau parerea altora ca as fi eu cineva!
Insa, imi simt oboseala mai taioasa ca prologul,
Cand iubesc astept sau nu, insa pot ca sa pierd rostul.

Voi, insecte filozofice, ori genii de randul lumii,
Ingropati-ma pe mine, chiar in randul cu nebunii.
Sau cu cugetarea voastra, eu credul in isteria nestimata,
De ma-nsel voi muri chiar otravit cu-n sarut dat de o fata...

Si-am trecut prin multe violente rastignite
De acum, dupa un timp, nimic nu mai sperie...
Iar acum de am speranta si voi fi lovit de umbre,
Tineti minte ce va spun; Eu cum o iubesc nu o iubeste nimeni.

2011-11-08T00:55:00.001-08:00

Ce parere ai mai avea despre lume?!

Cum te-ai simti de ai sti ca esti victima
Unui criminal, ce in clipele prezente isi face rutina?!
Repozitionat, nu ai nicio putere si esti resemnat?
Ce mai crezi? Ce mai visezi?
Daca afli ca maine tot ce iubesti mai mult va muri!?

Caci aici, in jungla noastra, sangele,
E arta, ce se spulbera, in atata violenta cruda...
Sau, cum te simti, criminal, cand ai un pistol
Si simti reculul si praful ars cand omori?!

N-ai sa fi aici, uite chiar aici...
Cand imi pun toata straduinta sa inteleg tragedia...
Fata frumoasa, inocenta, ce-a ajuns pe semne ca vedeta,
Fumeaza heroina cu un colonel de la armata!

Fiica unui deputat gravida,
Cu un tigan , omul perifiriei morbide....
Fata ce-o iubesti, sa fie cu altcineva,
Prietenul in care crezi, sa te-nsele petnru bani!

E posibil peste astea, sa ucizi ca alinare
Cand cu petele pe mana esti tot un om oare?!
Cand arunci, sau transezi carnea unui om,
Cand ai omorat pe cineva cand te-a inselat sotia?!

Si daca ai fi fost capabil sa traiesti chiar dupa,
Un accident de masina in care ti-a murit nevasta si copilul?
Sau daca ai putea sa traiesti dupa
Ce-ti omoara cineva familia?!

Daca ai trece prin toate acestea,
Chiar ai mai vedea speranta?
Cand si dumnezeu e o iluzie,
Iar altii ti-au furat viata!

Sau poate ca dintre toti esti si tu,
Un criminal moral, un criminal real...
Poate sau poate nu traiesti aceeasi tragedie,
Dar daca ai trai toate acestea, ce parere ai mai avea despre lume!?

O sa imi fie greu!

2011-11-02T11:26:00.003-07:00

O sa imi fie greu!

TE iubesc cat timpul insusi,
Cat menirea mea de-a fi...
Tu vei, alunga atatea vicii,
Chiar atatea sentimente ce le-ai putea simtii...

Ma pot strange sau ma poti ucide-n loc,
Daca nu ma strangi in brate, bratele sa-mi arda-n foc...
In focul iubirii, in aceasta lume trista,
Cand daca te pierd pe tine, toata viata-i pesimista.

Nu-i nimic, caci eu sunt nimeni,
Te-am pierdut inger divin...
O sa imi inghit sufletul
Si-o sa beau numai venin.

As vrea, sa fie totul cum imi doresc...
O zi, o saptamana, luna, sa te iubesc...
Si-am sa imi arunc cadavrul peste margine de olt,
Caci incep sa-mi pierd puterea si incep sa nu mai pot.

Sa fiu altul, las tristetea
Si eu te-oi visa mereu...
Vreau sa stiu dragostea mea,
Ca o sa imi fie greu.

de

2011-11-02T11:26:00.001-07:00

De...

De mai voi imbata cu a ta dragoste,
Promit sa tin betia-n continuare...
De voi ajunge langa tine,
Promit sa nu te pierd in departare.

Cand voi ramane singur, cateodata,
O sa inchid ochii, in gandul meu te strang de mana,
In gandul meu, te-alint si te sarut,
In gandul meu eu te iubesc, din ce in ce mai mult.

Iar de voi pierde controlul meu cu realitatea,
Nu-mi va parea o clipa rau, caci tu ramai in viata mea...
Iar daca altii imi vor spune ca sunt un biet nebun,
Ce-mi pasa mie ce spun ei?! N-am loc decat de tine in gand.

Ma voi transforma intr-o adiere,
Ma voi lovi de buzele tale divine...
Iar acolo, e locul cel mai bun,
Sa ma ingrop pe mine...

Dar daca noi vom fi, acel duet de neuitat,
Iti amintesc de-acum si foarte des, ca te iubesc cu adevarat.
Un simplu gest, transcenda in metafizica mea melancolica,
Iubirea pentru mine, esti tu si-ti jur ca ai privirea angelica.

Sa nu spui nu!...

2011-11-02T11:23:00.000-07:00

Sa nu spui nu!...

Sa fiu eu insumi afiliat cu nostalgia,
Ma pierd pe pasii tai si-ti caut mangaierea.
Sa prind fiorii ce-mi trec in al tau dor,
De te iubesc, atat de mult cat pot sa mor.

Sa pierd ce-am adunat intr-o atingere de bruma,
Cand trist sau fericit nu-mi stie nimenea de urma?
Dar te astept si merg in lupta mea de continuare,
Caci tu esti ingerul, esti lumea mea nemuritoare.

De prinzi vre-un drag de ale mele vorbe,
Am sa-ti soptesc toata iubirea mea, in noapte.
De prinzi afectiune la ale mele fapte,
Am sa-ti arat ca te iubesc pana la moarte.

Prin sangele meu imi striga ratiunea “lupta”,
Si am sa lupt…nu pot trai cedand tot ce-mi doresc!
In a mea acuratete rara, claritatea sentimentului ma inconjoara
Si pot sa ma impotrivesc ispitelor ce nu le mai silabisesc.

Chiar daca lupta mea dureaza decenii mostenite,
Eu sunt indarzit idealului meu ce-l simt pe dinainte.
M-as ajusta moral, dar nu sa uit de tine,
Caci tu esti tot ce pot sa imi doresc pe maine.

Iar mostenirea mea, in parte e imprimata in chipul tau,
Caci tu esti si pe langa inger, cel mai frumos dumnezeu.
In visul meu, esti tu, mereu ideea pentru care prezum,
Esti tu, te iubesc si tot in parte te ador.

Si tot pe ordinea mea distincta
Te simt atat de tandra si iubita…
Prin campul meu imaginar, tresar,
De nu ma vei iubii, imi iau inima si-o pun pe jar.

Incep sa imi recit ideile de bine,
Cand concordant cu visul meu mi te doresc pe tine…
Mi-as pune sufletul in raft sa mi-l privesti,
Sa simti, sa vezi ce simt… o sa ma iubesti?

O sa ma iubesti? Daca vei sti atatea,
Caci sufletul meu e sincer si inchinat spre tine?…
Eu te iubesc? Tu ai sa ma iubesti pe mine?
Nu spune nu, caci nu nu inseamna bine.

2011-11-02T11:22:00.000-07:00

La mormantul lui Prundurel Ion

Toti suntem prezentii morti,
In prezent avem trecutul...
Plecam toti in mersul vremii,
Ramand anonimat cu sufletul.

Pe cand bolta cerului, e eterna de o clipa
Tot asa si lumea noastra-i suspendata in sentinta...
Culmile sunt margini bruste,
Caci incep si SE termina, cate toate intr-o clipa.

Caci, n-ai vrea sa nu fi simplu si sa crezi a fi complex...
Cand crezi ca-ti e scris destinul si la toate ai reflex.
Nu se supara pe mine cei ce stiu a mea dreptate,
Doar aceia ce sunt oameni, ce nu au identitate.

Simtim impreuna briza ori vantul, jucausul veninos
Cand omagiul meu pe lume, mintea prostului l-a sters.
Cand in cimitirul nostru bate vantu-n lumanari,
Voi veti spune Tatal Nostru, drumul lor e drumul nostru!

Voi ati astupat credinta, frica mortii va-nspaimanta,
Dar noi, suntem cadavrele de pe urma.
Geniul sfant, nu are bine sa imparta,
Doar ce-i drept in voalul brumii, adevarul il inceata.

Fii si mandru de atatea diferente,
Caci traiesti cum iti doresti, cu putinele regrete...
Bucuria, e o flacara ce se stinge tot mai des,
Tata, adio si te iubesc!...

...remit ideea mai departe!

2011-10-23T07:53:00.000-07:00

...remit ideea mai departe!

Promisiunile imi sunt straine,
Tragediile imi sunt divine...
Bucuriile imi sunt drame,
Dramele imi sunt idei covarsitoare.

Pas grabit, in superioritate ideologica,
Fara sanse de succes patrimonial.
Pas grabit, fortand amintirile sa uite,
Cu striatii in imaginile parasite.

Da-i omului sansa, iar el se va crede Zeu!
Omul ce se crede zeu, cel mai credincios ateu!
Promisiunile sunt aripi destramate,
Cu care oamenii ce se cred zei doresc sa zboare.

Unii viseaza doar hartii, semnate suta in suta...
Fara succes patrimonial pana la urma.
Stiu, nu vor sa auda, nu vor sa vorbeasca, dar,
Nu exista om sa nu fie indignat cand amprenta lui dispare din istorie!

In ce vei crede tu, om monstruos cu somnul tau?!
Cand in capital se reprezinta prada unui pradator...?
Cand cartile devin arse, ca-n biblioteca din Alexandria?
Totul e-n miscare, timpul tau si timpul meu.

Bucurile sunt dramele, celor ce s-au bucurat in gand de ele...
Realizarile sunt idei covarsitoare, izolate de grupe de ganduri moarte.
Inima mea, e acel muschi ce pulseaza sange,
Nu gandeste si nu simte, nici n-aude de iubire.

Inima nu vede si nu vorbeste...
Adaptata ca cel mai perfect supravietuitor,
Cu garda mea de corp, pieptul meu,
Cu propria asigurare, o imagine ancestrata magistral.

Iar daca toate aceste confesiuni nu sunt memorabile,
Ma insarcinez cu adevarul relatiei stigmatizate...
Iar de-mi oferi vreo oportunitate, catre dragoste,
Fac pe dos si remit ideea mai departe!

La mormantul lui Prundurel Ion

2011-10-23T07:52:00.000-07:00

Prundurel Emil – Omagiind pe Eminescu

2011-10-09T04:56:00.001-07:00

Prundurel Emil – Omagiind pe Eminescu

Ideile ma parasesc, dar nu si gandul...
Sunt singur si inghet, afara bate vantul.
N-am totul pus la punct, dar reorganizez un ideal,
In viitorul meu, ce imi aduce iesirea din banal.

Nu am vreo conceptie de rasa sau de neam,
Nu am riscat sa ard rasismul lor si-n vorba sunt mai rar.
Nu sunt induplecat usor, insa m-am abatut putin de drumul meu,
Nu sunt renumerat nemuritor, insa pe cati cunosc, la nimeni nu am fost dator.

Sunt firea tuturor, exprim o experiente in mintea nesaturatilor,
Caci toti au o parere, incearca sa-nteleaga ce sunt eu.
Am pasit prin vechi poteci lacustre, prin mlastini noaptea, intunecate,
Sa vad, sa ma incante neputinta de-a ma lasa induplecat la voia lor.

Multi, sunt aceleasi voci, aceeasi prieteni cunoscuti,
Aceeasi demoni, aceeasi oameni prefacuti!
Desi nu sunt prea recunoscut, am o camarila in jurul meu,
Am incetat de mult sa-i mai ascult, sa-i ierte dumnezeu.

Am incetat de mult sa ma mai rog, nu pot, caci n-am regrete!
Eu sunt un om corect si am facut lucruri corecte, desi gresite,
Am incercat sa iau aminte poetilor de dinainte,
“caci dragostea e ca un lant, ce se imparte intre doi si trei amanti”
Citez din Eminescu!

Maritul meu poet te inteleg, ma simt impartasind aceeasi soarta,
Pe tine multi, te-au crititca, pe mine ma vor arunca in balta.
Au suflet mai innegrit, ca fata Gabriela,
Urand pentru ca sunt cinstit, incearca sa ma-ngroape cu aceasta.

Nu-i Veronica, e doar o vecina, mai dornica mai mult sau mai putin de gluma…
Nu-i muza mea, caci eu nu am lira, e doar o fata rea si simpla.
Imi seamana, dar ea nu stie, astept si ma astept sa uite,
Acele clipe amarate, idei si ganduri impartite…

Dar nu existi, sunt doar cuvinte scrise de-un fost maret.
N-am niciun prieten sa-nteleaga, ce-ncerc eu sa-nteleg!
Caci punem toti, criterii impaiate, n-ai fost romantic, mare geniu!
Ai fost un clasic.. romantic poate doar in fapte.

Iar, ce sunt eu? Cand de este necesar sa compar...
Sunt simplul scriitor, ce scrie codul muritorilor.
Nu am vreun idol rancezit, nici axe transpuse optic,
Sunt propria evolutie, din propriul material genetic.

Sa vina valul care trece, sa fiu si eu la toate rece...
Speranta mea, ce naste doar din teama...
Din sceptrul aruncat cu-n simbol ocult tipizat,
Caci moartea e un drum... cat mai tarziu eu l-am urmat!

Plini de rautate

2011-10-07T02:05:00.001-07:00

Plini de rautate

Asculta-ma ce-ti spun si uitate in ochii mei,
sa simtii acea ura ce-au pastrat-o ochii tai.
Pana si iadul te-a rugat solemn sa pleci,
esti un demon cu ochi reci...

Caci florile se ofilesc,
Caci furtuna rascoleste linistea,
Caci nu te mai iubesc...
Caci tu nu mai existi in lumea mea.

Si atunci misterul si dorinta vor fi spulberate,
Chiar ratiunea pentru care te-am dorit nu v-a mai exista.
Iar florile ce inca mai sunt vii vor ingheta caci vine iarna,
Dintr-o vaza atent creata vor ramane cioburi destramate.

Iar acum, fiind mai tarziu, am uitat,
N-am negat, dar nu stiu ce a fost...
Nu mai stiu cat a durut, ce s-a intamplat,
Paremi-se o iluzie si n-a fost adevarat.

Caci tinand aceeasi torta, nu o vad impunatoare,
Caci mergand cu timpul, mersul sterge vointa de face.
Noi suntem doua persoane, avem drepturi, nu dreptate.
Mergand iar in voie, nu esti nici frumoasa, nici zeita, esti femeie.

Caci am sters principiul ingerului feminin,
Am vazut tipuri de doamne, insa nu nimic divin...
Caci avem ce-avem cu noi insine,
De vom crede superstitie sa nu credem in iubire.

Parul tau atat de blond, sunt ca paiele in soare,
Mintea ta, un labirint, gandurile tale, instincte primare.
Nu vom fi noi, ce-am visat pe mai departe,
Iar in loc de armonie suntem plini de rautate.

Gandind la gabriela.

2011-09-28T08:58:00.001-07:00

Gandind la gabriela.

Mi-am intrebat diavolul noaptea ce-a trecut:

-Care este cea mai mare bucurie al celui mai mare dezamagit!
-Ca nu exista cineva mai dezamagit ca dansul!
-Care este cea mai mare tristete al celui mai mare dezamagit!
-Faptul ca exista bucurie, pentru altii!
- Dar care este cea mai mare bucurie si tristete a mea?!
-Faptul ca iubesti o fata, Gabriela!

Nu stiu de a avut dreptate diavolul,
Dar eu nu sunt nici bucuros, nici intristat!
Stelele din cer s-au surpat, supernovele au explodat,
Iar eu in atat de multa violenta, mi-am asasinat ingerii!

Stiu si sunt parolist si trebuie sa am dreptate de aceasta data,
Caci nu sunt in putinta de a ma insela de fiecare data....
Presedintele intuitiei memorialistice al integritatii universale,
S-a sinucis tocmai din lipsa de atentie si onoare refuzata.

Acum nu pot sa imi intorc pasii,
Daca e o ambuscada, ma lovesc de un pericol realist!
In viata mea, sunt intre actorii principali,
Daca nu m-am impresionat, din lipsa de talent m-am respins.

Dar.. nu exista ingeri si nu am vazut nici demoni,
Peste care, nici planurile divinitatii, nu mi-au acaparat simtirea nevoii,
Dar... nu exista vreo iubire de care sa imi aduc aminte ca fiind menajata
In sinteza de-amanunte care-mi pare consemnata.

Toata relativitatea punctului fix alunecat pe raza oblica,
Avea nuantele simfonice, tupeul mizantropic, transhumanta
Timpului ce ma misca din locul meu prestabilit,
Pana undeva departe si de dorul de iubit!

Geniul meu, imi pare cusca care se divide-n straturi,
Care imi imparte sentimentele si le pune-n laturi...
Fiecare cu ale noastre, fiecare cu ale lor,
Ei tiparul lumii voastre, eu tiparul atipicilor...

Ei cu studii superioarea, studii avansate despre avansare,
La nivelul mitului sintetic, cu antetul asuprit, critica nesuferit.
Ce stiu ei de ce stiu eu?! Sunt un as, lovit in negura ideilor,
Si acum creat din morbid, am inviat in simptomul criptic...

Iubirea imi macina puterea de a ma stapanii,
Dar nici nu imi trebuie un control suspensiv...
Am renegat, suferinta si bucuria,
Am incercat sa ma gandesc la ingeri
Si m-am gandit la Gabriela.

Fara tine nu as fi niciodata fericit

2011-09-20T10:32:00.000-07:00

Fara tine nu as fi niciodata fericit

Si ce sa fac , cand nu stiu ce sa fac?
Si sincer, ce caut eu in lume nu inteleg?!
Caci nu ma simt la locul meu niciunde...
Si parca nu sunt om, nu cred ce cred oamenii,
Nu vad lumea cum o vad oamenii,
Nu iubesc cum iubesc oamenii!

Urata-i viata mea, cum mi-o cunosc,
Iar toate ce le stiu n-au niciun folos...
Sunt foarte obosit de la atatea probleme,
Dar nu gasesc o problema cu care sa imi bat capul la orice vreme?

De fiecare data, cand ma indragostesc,
Observ un viciu, un dor nebun neimplinit...
Ca-ncep sa ma gandesc ca ar fi tabu,
Sa fiu si eu fericit!

Si poate trebuie sa imi arunc sperantele pe coridor
Si-am sa ma prefac, ca nu imi este-n viata atat de greu.
Incerc sa uit ca te iubesc, incerc sa mor,
Incerc sa mor cat mai traiesc...

Caci n-ai sa ma iubesti, cum ai putea s-o faci?!
Lasat ca spulberat in lumea mea, de idoli traci!
Refuz, sa cred, refuz sa mai visez,
Sunt doar eu vinovat, uit tot ce trebuie sa cred!

Nici nu mai stiu ce e bine si ce-i rau,
Cand te iubesc, iar tu, nu stiu daca ai intelege ce-ti spun eu!?
Poate nu merit sa fiu iubit, si-as vreau macar sa stiu de e asa,
C-o sa imi iau gandul de la tot si ma impac cu soarta mea!

Iar daca 7 zile as fi cum vreau sa fiu,
Mi-as vinde sufletul la diavol si as simti ca as fi viu...
Pe tine te-as saruta, pe tine te-as tine-n brate,
Cu tine as merge oriunde, oricat de departe!

Oricum nu ti-ai dori, iluziile mele sarace,
Probabil, e improbabil sa iti placa tot ce imi place!
Probabil tu nu intelegi ca te iubesc si asta-i bine,
Ca n-ai sa sti, ce-as fi in stare pentru tine...

Vreau sa sti ca te iubesc,
Chiar daca nu-ti convine...
Ciudat ca te iubesc tot timpul,
Tot timpul ma gandesc la tine!

Fara tine nu as fi niciodata fericit!
Dar nu e necesar sa fiu fericit...

Euforia dialectica

2011-09-16T05:33:00.001-07:00

Euforia dialectica

Sunt eu , mijloc de transpunere,
Care mizeaza tot, c-ai sa vezi ca creste enorm,
Cel mai mare pot.
SI realizez ca pot, s-aduc morala sus de tot,
Sa sara in reflexie, ca cel mai antitezat spot.
Ca n-am loc, dau din cot,
Si-astup urechile cand altii vor sa spuna ce nu pot.

E, euforia dialectica,
E timpul pentru o noua interpretare lingvistica...
E unda ta de zbor acustica,
Iar daca nu-ntelegi o iei pe-o linie balistica!

Sa explodeze tot,
Ca sa vedem cine se mai ridica din moloz...
Nascuti supravietuitori,
In tara in care daca vrei sa fi prieteni cu toti mori.
Sau esti paduche, o mica pajiste-n padure?!
Sau esti un nimeni, ce sta in sant si-ncepe sa injure?!
Sau esti tu ala care vrea sa plece cu Ml-ul,
Dar pana atunci, ai timp sa iti vinzi oltcit-ul?!
Simpatic nu, monsier, tu spune da, ca nu imi pasa ce zici tu...
Fugind de toti ma relaxez, desi nu imi permite timpu...

Pentru Ca...

E, euforia dialectica,
E timpul pentru o noua interpretare lingvistica...
E unda ta de zbor acustica,
Iar daca nu-ntelegi o iei pe-o linie balistica!

Aha... nascut intr-o lume cu oameni nebuni,
Inconjurat de animale, de criminali si criminale...
Vezi ideiile trantite in vantul aspru,
Atat de inocent precum o expertiza in cadastru...
Justitia, e domnisoara ce n-are timp sa se destepte,
Sa ieie cum e si firesc decizii drepte si concrete!
E ultima margine de interpretare,
O supozitie, o idee si o gandire enuntiatoare.
Ai mare grija, de tine... ai mare grija de tine,
Caci cand te-asteptii sa aiba altii, n-are nimeni.

E, euforia dialectica,
E timpul pentru o noua interpretare lingvistica...
E unda ta de zbor acustica,
Iar daca nu-ntelegi o iei pe-o linie balistica!

Si m –au lasat sa sangerez sa mor,
De parca m-am nascut sa joc intr-un film horor.
Si-acuma epigoniile s-au incalzit,
C-au asteptat miscarea asta de mult timp.
Sa arda tot, din scrum sa se trezeasca o singura idee-n foc,
Caci piesa asta s-a zdrobit pe amfiteatru mortilor.

Acolo-n coridoare lungii, pianele sunt ruginite,
Femeile morbide, sunt imbracate fara blugi...
Acolo, in lumea de dincolo, acolo...
Se-asculta piesa mea, ca hitul generatiei a treia.

E, euforia dialectica,
E timpul pentru o noua interpretare lingvistica...
E unda ta de zbor acustica,
Iar daca nu-ntelegi o iei pe-o linie

Cu vocea-n gand.

2011-09-13T06:41:00.001-07:00

Cu vocea-n gand.
(melodie)
Sacalii noaptea respir-adanc,
Intre vise si idei, sclintite-n vant.
Ciuntitii cauta munitii,
Lichele se cred stapani,
Stapanii au ramas cu inhibitii.

Respir adanc, cu vocea-n gand...
Merg in subtil si ma ascund....
Repet ce-am vrut sa spun,
Respir adanc, cu vocea-n gand.

Hienele au dintii pregatiti sa macine,
Intre vise si idei, morbide.
E plumb si casele-s vopsite-n rosu...
Si altii tot ce stiu sa faca
E ca sa spuna tatal nostru...

Respir adanc, cu vocea-n gand...
Merg in subtil si ma ascund....
Repet ce-am vrut sa spun,
Respir adanc, cu vocea-n gand.

Poet nebun, neinteles, trantit
In vantul aspru, in baltile din vinilin.
Pe vocea de fundal se-aud vorbindu-se de pilde,
Doar ca defapt in jurul meu nu este nimeni...
Pe vocea de fundal, scranteste usa nimeni.

Serpii pun timbrele inalte...
Se-aud printre ruinele abrupte.
In jurul meu, o camarila de iluzii,
Asteapta toti sa ma ingroapa,
Traiesc doar prin perfuzii.

Respir adanc, cu vocea-n gand...
Merg in subtil si ma ascund....
Repet ce-am vrut sa spun,
Respir adanc, cu vocea-n gand.

Sunt luat ca si ostatic,
Sunt luat de demoni teroristi.
Sunt canibali si sunt mancat de viu.
...sper ca pe tine, pe tine
Am sa te uit dupa ce nu o sa mai fiu.

Ultima anticipare, ultima atentie!

2011-09-13T06:40:00.001-07:00

Ultima anticipare, ultima atentie!
(melodie)
Nu sunt eu preocupat de interesul tau...
Sunt atat de nou si egocentric si revolutionar in felul meu.
Grabit totdeauna sa refac atentia, ideologia mea,
Daca roata sta pe loc, trebuie s-o miste cineva!
Si ingrop mai departe urmele peste cadran
Peste etalonul ce vibreaza in timpan.
Pe dracu... asta nu raspunde la tabuu...
Asta face chiar ce stie si n-asculta ce zici tu!
Shhh.. Ca... nu fumeaza, nu trage, nu bea,
Pentru el este afacere, pentru tine viata ta.

N-am timp sa-nghit critici, de , de la tine...
C-o spui de parca daca tu nu esti in stare nu e nimeni.
N-am timp sa-nghit, atatea atitudini desuete...
Caci tu incerci altfel sa pari, deci esti un om cu doua fete.

Schimb impresii si le editez printr-un ecran,
Si-mi trasez traseul cu impasul senzorial...
Faima nu ma cauta, nu o caut nici eu pe ea,
Dar la usa bate cineva... Alo , politia!!!
Vezi ce-nseamna sa n-ai cap,
sa stai toata tineretea dupa gratii de rahat!?
Recidiva si din nou iar te-au legat,
de iti spune toata lumea ca esti prost sau retardat!

Nu-mi rezerv macar doua minute sa iti port de mila,
N-ai nici stropul de onoare si te comporti ca o tarfa.

N-am timp sa-nghit critici, de , de la tine...
C-o spui de parca daca tu nu esti in stare nu e nimeni.
N-am timp sa-nghit, atatea atitudini desuete...
Caci tu incerci altfel sa pari, deci esti un om cu doua fete.

Nu sunt cultural, nici macar nu-ncerc sa par,
Par atat de ireal, zici ca-s scris intr-un jurnal...
Si-mi pare rau, nu sunt genul tau,
Fetita crescuta de tati sa le faci la altii rau!!!
Stai, nu te misca, ca limbajul meu,
E delicatesea care-ti vine tie greu.
Pisii... esti atipica omului nou,
Esti atat de primitiva incat mi se face rau!
Chiar te simti avantajata ca nu ai citit o carte,
Esti mai proasta decat eticheta de pe blugii de la spate!

N-am timp sa-nghit critici, de , de la tine...
C-o spui de parca daca tu nu esti in stare nu e nimeni.
N-am timp sa-nghit, atatea atitudini desuete...
Caci tu incerci altfel sa pari, deci esti un om cu doua fete.

Vezi tu ceva rau, daca eu vreau sa vad bine!
Cand ne intalnim pe strada, nu dai mana cu oricine!
Apreciaza-ma sau chiar injura-ma de te simti un om lezat,
Insa vorba faptului conteaza cand faptul s-a realizat.
Haaa.. Deci da, sunt oameni, ce vor sa imi spuna mie,
Drumul ce trebuie sa il aleg ca sa-mi fie mie bine...
Da de unde atata simfonie in cuvinte,
Corigentii la romana ne vorbesc despre concluzie!
Ooo.. le-o trag la... indispensie,
E ultima anticipare si ultima atentie.

Cu vocea-n gand!

2011-09-12T05:13:00.000-07:00

Sacalii noaptea respir-adanc,
Intre vise si idei, sclintite-n vant.
Ciuntitii cauta munitii,
Lichele se cred stapani,
Stapanii au ramas cu inhibitii.

Respir adanc, cu vocea-n gand...
Merg in subtil si ma ascund....
Repet ce-am vrut sa spun,
Respir adanc, cu vocea-n gand.

Hienele au dintii pregatiti sa macine,
Intre vise si idei, morbide.
E plumb si casele-s vopsite-n rosu...
Si altii tot ce stiu sa faca
E ca sa spuna tatal nostru...

Respir adanc, cu vocea-n gand...
Merg in subtil si ma ascund....
Repet ce-am vrut sa spun,
Respir adanc, cu vocea-n gand.

Poet nebun, neinteles, trantit
In vantul aspru, in baltile din vinilin.
Pe vocea de fundal se-aud vorbindu-se de pilde,
Doar ca defapt in jurul meu nu este nimeni...
Pe vocea de fundal, scranteste usa nimeni.

Serpii pun timbrele inalte...
Se-aud printre ruinele abrupte.
In jurul meu, o camarila de iluzii,
Asteapta toti sa ma ingroapa,
Traiesc doar prin perfuzii.

Respir adanc, cu vocea-n gand...
Merg in subtil si ma ascund....
Repet ce-am vrut sa spun,
Respir adanc, cu vocea-n gand.

Sunt luat ca si ostatic,
Sunt luat de demoni teroristi.
Sunt canibali si sunt mancat de viu.
...sper ca pe tine, pe tine
Am sa te uit dupa ce nu o sa mai fiu.

... Visele nu devin realitate!

2011-09-09T05:22:00.000-07:00

... Visele nu devin realitate!

Eu sunt singurul ca mine, din univers.
Pentru toate acestea consemnez,
Ca nu stiu sa mai existe cineva ca mine,
Dar stiu insa atat de multi care seamana cu tine!

Iar de reactiunea imi lezeaza actiunea,
Lumea ar fi fost un loc mai bun fara aparitia mea...
Nici nu vreau compasiune, caci nu m-am nascut cu ea...
Tot ce vezi este un loc sinistru, dar nu sunt in lumea ta.

Versiunea noua, lumea veche-n ritm haotic,
Mangaiata de simetria sperjurului cat se poate cat de criptic.
Haosul ce-l infernal, te-asteapta sa-ti inghita orice soapta,
Sa te-atace de oriunde, de ramai singur pe lume.

Iubesc... sunt atat de egoist, incat cred ca pot fi fericit!
Singurul tovars demn de respect in lumea mea, corect
Si demn de impartit clipe si idei marunte, e singuratatea mea,
Care nu ma paraseste, nu m-alunga, nu m-atrage, e doar simplu lumea mea.

Caci ma inteleg prea bine, in intimitatea mea,
Unde stau doar eu si-i bine, caci nu stiu nimic de ea...
Caci, de-as fi... cum vrea ea sa fiu, n-am nimic deosebit,
Decat compromisul ca as fi mai mult sau mai putin necinstit.

Mai departe... visele sunt drame,
Caci visele nu devin realitate!

Si gandesc atat de multe incat nu mai stiu nimic...

2011-09-04T04:29:00.000-07:00

Si gandesc atat de multe incat nu mai stiu nimic...

Te iubeste?!.. ba ca nu, nu conteaza ce zici tu!
Si te-ai pomenit la drum, fidelul client ce cumpara iluzii, nu?
Stiu.. iti place sa dai vina doar pe soarta,
Caci ai sti, ca ea te place... doar ca ea e maritata!

Tu din nou, din coltul hulii,
Stai la barfa cu nebunii...
Conturbezi doar cu injurii
Si arunci precipitatii.

Da, sa sti ca esti urat... Si ce?
Pai uite ca asta e!
De te intelegi pe tine,
Nici nu stiu daca faci bine!?

Oare semeni tu cu mine!? Pun distanta,
Ca un mijloc oportun sa te las sa pleci la drum.
Nu sunt schizofrenic, epileptic sau nebun,
Chiar magnific de ignor socoteala.

Caci in generatia mea, mult mai diferita de a ta,
Caci in idealul meu, mult mai omagiat ca al tau...
N-am nevoie de ferestre, de imagini facatoare, de iluzii muritoare...
Cu solutii la probleme, sunt un Dr. House de Romania.

Si sa stiu ca toata lumea, n-are loc de vocea mea...
Mi s-ar frange chiar idee, dar eu reprezint ce reprezinta ea.
Care-i mijlocul de declansare?! Vreo sechela din copilarie, nu?!
Uite ca de-aceasta data sunt doar eu si tu!

Nici macar genetica, nu gaseste un raspuns,
De ce ne urasc Americanii, daca noi nu suntem rusi?
De ce eu cu tine, tin atatea caractere,
La final citim prospecte, poate ajung si eu ca tine!?

Unde-i Pralea, sa-mi citeasca ala versuri!
Sa ma simt si eu mai bine, decat Iliescu...
As mai pomenii atatia, sa-mi asum ideea,
Aici... secretul, ce ingroapa puscaria!

Doar ca vezi revolta, legionara,
Ce nu are nimic de-a face cu vreo legiune in tara.
De vei fi un Mot, poate ca esti superior,
Dar sa nu spunem secrete, ca sunt turnatori!

Cum firesc ca imi si cade, ma abat de subiect,
Dar revin cu multa argoare, sa vorbim de intelect!
Oare poate vreunul sa creeze un motiv, sa fi atat de clar,explicit,
Ca nu exista iubire, defapt exista un mit!

Si cum miturile toate, ne ascund zicale,
Poate ca e bine, sa ne-atingem de onoare...
Daca noua ne-ar placea de aceeasi fata, oare?!
Care ar fi primul, ce ar injunghia pe la spate!

Sau mai bine tine-o tu! Sa o stapanesti,
Eu prefer sa fiu amantul, daca te grabesti!
Eu prefer si multumirea ca-ntr-o zi, gasesc ideea,
Care ma atinge cu simtirea de simt ca ma pierd cu firea.

Multi se-ntreaba daca tu existi sau eu te-am creat!
Cat se poate si de fals si de adevarat!
Printre randuri, virgula poate ca mi-a scapat
Insa caracterul este cel sedimentat!

Da, iubesc o blonda si mai mult de-atat,
Sunt un om ca orisicare, doar ca nu prost sau tampit!
Una peste alta nu sunt trist, nici fericit...
Si gandesc atat de multe, incat nu mai stiu nimic.

Nici de morti nu am loc...

2011-08-31T02:54:00.001-07:00

Nici de morti nu am loc...

Rasarit ca tragedia, prima veste de pe urma,
Ascunzand chiar revelatia, chiar ideea mea postuma...
Rasarit si inca asudat in tristi fiori, in sinapse moarte
Si in vise prapadite, am ales sa-nghit morminte.

Ce-i mister, mister ascunde peste alt secret nocturn,
Caci acolo nu se vede, dar se-aud tot ce spun...
Ingerii, acum mi-s diavoli, diavolii astazi mi-s prieteni,
Imi disturba linistea si-mi omoara pasiunea.

Vad iluzii... vad iubire, vad orice, dar mai putin,
Este realul, amprenta unui bufon nebun.
Aud limba ceasului cum bate... stiu! asteapta rabdatoare,
S-o astept si eu ca altii ca pe-o eterna alinare?!

Dar... de unde eu sa reusesc, ce-n zadar ma chinuiesc...
Cand pe urma, umilit, infrant am sa neg ca te iubesc.
Am sa accept ca nu traiesc cum visam,deodata visele s-au spulberat,
Iar acum, in negura tristetii mele, sunt normal, nerealizat.

La conceptul univers, sunt masa de particule, sunt firesc,
Sunt ideea retranspusa pe o cale evoluta, un isteric...
Sa-mi imaginez eu bine, ce-mi doresc a fi si eu,
Cand la fel, sunt mort in lume si lipsesc din gandul tau?

Cand la fel, n-am niciun idol, toti pierit-au ca nebuni,
Am ramas doar eu in lume, singur printre singuri...
Cand cuvintele sunt arma ce ma executa acum,
Vreau s-astept incinerarea si sa ma transform in scrum.

Sunt uzat, n-am ce sa las eu mai departe,
N-am macar, macar o palida urma de consemnare...
Nu vreau sa castig nimic, dar dispus ca sa pierd totul.
Eu nu ma inteleg cu mintea, insumi... cum sa ma inteleg cu restul?!

Da de unde mortii masii sa mai retranspun simtirea?
Cand, nimeni nu iti spune, nu vrea nimeni sa fi constient?!...
Toti suntem jigodii, nu ne-am putut da seama de reflexii.
Iar acum cand stiu realul, mi-am ingropat idealul.

Si mi-as scoate inima din piept si mi-as arunca-o in foc...
Insa daca mor si am sa mor... nici de morti nu am loc!!!

Atunci

2011-08-25T10:00:00.000-07:00

Atunci

Sunt cu spatele catre perete,
Am ideile armate si sunt in prima atentie
In avanpost, pregatit sa ridic ce am renascut mai sus,
Caci inainte de mine stau vorbele ce le-am spus.

Caci sunt prea grabit si prea in forta,
Sa am timp de introspectii, dar in schimb aprind o torta...
Si iar fredonez, timpul meu scurt,
Cand am timp ca sa visez parul tau prelung.

Si aceasta este partea in care ma retranspun,
De unul singur pot sa ajung cat de sus peste bolti,
Peste lanturi si principii ipocrite,
Peste bani si peste toate, peste lume.

E tot ce trebuie sa stiu, mai incolo,
Dincolo de orgolii si de cruci facute pe instinct,
Inghitind pamantul intr-o mare de vartej,
Intelegi o forta a naturii si atunci incepi sa cresti...

Chiar ati vazut? Chiar ati auzit? Chiar ati vorbi?
Explicatii... Caci si-acum eu cred ca-n sinea noastra,
Nu ne-am depasit, defapt ne-am asuprit conditiunea,
In care se largeste si se interpreteaza prost supozitia.

Sunt cu spatele catre perete,
Am ideile armate si sunt in prima atentie
In avanpost, pregatit sa ridic ce am renascut mai sus,
Caci inainte de mine stau vorbele ce le-am spus.

Ai fi fost acolo, intre idolii de stana, lipsit de gandul propriu
Sau rescrii traseul pus si sarutat ce-i in cenusiu, antetul.
Chiar ati vazut? Chiar ati auzit? Chiar ati vorbi?
Sigur voi nu sunteti aceia de care ati povestit?!

Receptiv la informatii, la noi tipuri de senzatii.
Chiar ati vazut? Chiar ati auzit? Chiar ati vorbi?
Caci sunt multe vorbe si cuvinte saracite,
Unde disipate, trepidatii amortite.

Dar cum, sa fiu eu Atlas, sa port lumea pe umeri,
Lupta sinelui cu esecul, cand din rau in rau se caieste spiritul?!
Cum sa pot sa mai inchid ochii,
Cand sunt ucis lent si parca nu mai traiesc.

Si cand sa cred ca eram, in punctul cotit, ultim...
M-am trezit, pregatit sa surprind, tot ce n-am surprins.
Si cand sa cred ca eu, eram omul sceptic,
Atunci m-am retranspus printre-acei ce m-au lovit.

Ce sunt?

2011-08-17T09:38:00.001-07:00

Ce sunt?

Ce sunt? E fascinanta intrebare, ce reapare,
In clipele ce-s tumultoase, in zilele ce-s taciturne...
Sunt eu! Probabil, sindromului lumii mele,
Caci caut si n-astept nimic si caut inc-o vreme.

Si chiar de-am intalnit si am avut ce as fi vrut,
M-am asteptat de-atat de multe ori, la fel ca tot sa tina mult.
Iar prin coperti ce-s rupte-n mucegai,
Am indraznit si am citit, atatea file, ce s-au pierdut din rai.

Dac-a aproape toti, se cred mai importanti,
M-aplec si ma intorc cu gandul de unde am plecat...
Chiar daca, tot eu sunt cel de vina cateodata,
Incerc sa nu ma port cu caracterul rupt de tot.

Iar daca merit, ce merit sa se-ntample...
Vreau consecintele sa le infrunt de dinainte,
Caci nu vreau, mai mult sa nu pot face fata,
Cand pentru asa putini, incerc ca sa renasc deodata.

Sunt cel ce are sentimente, nu stiu de am sa le las sa moara...
Caci inainte de ce-ti doresti, incerci ca sa gandesti ce altii vor sa intelegi.
Acum incerc ca sa indrept orice greseala,
Ce am gresit, cuiva ce-mi este un mentor sau icoana.

Madonna

2011-08-17T09:37:00.003-07:00

Madonna

Doi ochii superbi sunt in conturul divin
Ce-l poarta o zeita cu parul blond, senin,
Adusa catre ideal, creata, ca un model al frumusetii,
Un inger ce are timp sa stea cu muritori de rand...

Si-ai crede, de n-ai sti de ea, ca totu-i trecator,
Dar un zambet ca al ei, ramane memorat nemuritor...
Si-ai crede, ca timpul, ne face sa uitam de orice dor,
Se pare ca multi n-au cunoscut un zambet asa fermecator.

Atat de rar, sa intalnesti madonna, atat de rar incat gandesti
Ca aceea fiinta cum e ea n-o s-o-ntalneasca nimenea...
Si daca ai sta, sa vezi, ce chip de zeu privesti in fata ta,
De nu ar fi adevarat , e cea mai dulce nebunie ce ai putea visa.

La gandul...

2011-08-17T09:37:00.001-07:00

La gandul...

La gandul rasarit din dragostea nocturna,
In vis privesc un rasarit si-n suflet vorba buna...
Visez, ating ideea mea proscrisa in timpuri noi
In care, macar creez o clipa perfecta pentru amandoi.

Incarc imagini si imi semnez conturul,
In timpul ce mi l-am creeat, esti idealul.
Esti raza, ce curba si pamantul de este umbra,
Esti zambetul ce-omoara pesimismul, esti inger.

Sunt in doua tabere, ma lupt sa dezertez,
Sa fiu macar, din praful suflat cu diamant in gandul tau,
Peste oceane, peste zari si lumi noi si tu si eu,
Sunt in doua tabere, ma lupt s-ajung pe teritoriul tau.

Se-ncrede, un demon sa strice amintiri,
La cate-n lumea asta sunt, raman doar despartiri...
Dar care, sunt negate, de gandurile noastre,
Caci, de aici pana departe, raman ideile semnate.

Si-ascut din curbura istoriei de maine,
Tot ce-am simtit si ce-am sa simt de este bine.
Iar alte versuri, rescriu traseul nostru,
Cand de-i atat de dulce idealul devine idealul vostru.

Exogen

2011-07-31T11:08:00.001-07:00

Exogen

Incep sa gandesc ca sunt momente,
Ce fug de realitatea oamenilor cu idei concrete
Si tot la fel incep sa argumentez ca eu,
Sunt dispensat de realitatea care ma ataca cu un ecou.

Acum, firesc as vrea sa stiu cum este bine,
Sa fiu ce vor sa fie toti, in aceasta perioada de tranzitie
In care se aude man si chill ca sunt okey,
Fiind in voga ca sa citesti versuri din serialele TV?

Nu este populara vorba buna si gandul educat,
Mai nou, este in trend cuvantul prost rostit si raspicat.
Sunt intr-un jazz mort, neasamblat,
De unde , dintr-un colt, incearca sa invie idei ce s-au surpat.

Au obiceiul unii sa socheze, s-arate ca sunt mari,
Iar mai tarziu nu ii vorbeste nimeni, sunt lichelati si anonimi.
Acum, simti fiorii dupa colt, se simte aerul incordat,
E mafie , e lupta, jocuri de noroc si zambete intr-un senat.

Mai sunt si cateodata aspiratii, s-au dus,
Preintampinate de rascoale ce s-au suprapus.
Iar eu, parintele ideologiei mele, arat ca sunt idei multe,
Marunte, ce nasc un ideal de-o noapte in zilele cele desarte.

Si tot, de-aici aud in zumzait, vivaldi,
Caci trec si anotimpurile, se strang banii...
Nu mai e o drama demult, caci rad de semizei,
Ce-au gandit ca dintr-o data, nu-i dumnezeu, deci sunt atei.

Ramane totul, in vanul ciobului de sticla,
Un lichid supraracit, ce se imprastie in risipa.
Sunt trecator, pe langa lumina cea divina
Si ignorat de genii fara mila.

De azi, stiam ca am sa-i spun de ieri,
Dintr-un senat, se joaca banii, ai mei , ai tai...
Si chiar nu simti, putina incordare si mustrare?
Cand grasi cretini si imbecili, au banii nostri-n buzunare?!

Iar, de pe vantul ce sufla in corabie,
Pe drumul ce-i ales de dansul, sunt curvele de noapte.
Departe fug si de acestea si merg departe mai departe,
La omul care nu e zeu, nici dumnzeu, dar bucurie-mparte.

Omul acela, o blonda cu chip luminat,
Departe de cretinii ce s-au anticipat...
Cand stiu, ca timpul trece, de toti voi fi tradat,
Caci lumea este rece, iubirea n-am aflat.

Astup ecou de mafie, cu-n ASG ghintuit de ieri,
Sunt eu, un mare ego ce a venit de nicaieri...
Sunt, am fost, caci totul trece, ce este timpul?!
e-acea fustrare, cand simti ca tot ce ai iubit iti lasa rece gandul.

Ce sunt, acei din jur, ce-ncearca sa te-nvete,
Sunt chipuri si gesturi ce le imiti peste regrete...
Am fi, mai sumbri, dar realisti din fire,
Cand am intelege, ca nu , dar rar avem iubire...

Si nu pot sa renunt la lumea de fantezie ideala,
Cand eu, sunt versul scurs, pe un izvor prin stepa deasa.
Si nu pot eu ca sa ignor, ce altii au lasat in urma,
Cand ei stiu ca sunt mai bun ca ei, fara recunostiinta,nasc ura.

Nasc, pe dracia ce-au cunoscut-o, caci nu au fost ca mine,
Din serii nestinse la umbra veiozei, palpaind rasfirand file din carte,
Ce pot sa zic eu mai departe?, cand am trudit pe mersul timpului,
Sa am atata intelepciune, sa imi cladesc puterea gandului.?!

Dar ei ce vor cunoaste? Caci nu cunosc nimic,
N-am timp, nici necesar de van, sa le explic,
Caci timpul si timpul lor e tot acelasi,
Eu nu mai pot de grija mea, nici ei si-avem doua nevoi.

Caci, toti, incearca sa claseze, idei, cine-i mai bun!
De parca ar cunoaste ei vrodata, ce-nseamna a fi bun!
Scarbit de veacuri, de anii ce vor fi sa fie,
Dar mai scarbit si fericit, decat am fost, voi fi cu tine.

Iar daca, e , uitarii sa ma dai, am recladit umbrirea,
Un buncar de pacate, in care daca tu m-arunci, ghidez de umbrele din noapte.
Si totusi singur cand voi fi, nestiutor de tine,
Nu-mi pasa de-ai sa nasti regretele de sine.

Cat despre astia, ce-i burtosi ce stau in parlament,
Nu povestesc mult, caci inca nu am devenit dement.
N-am ce vorbi, de travestiti dupa putere,
Cand ei, atat de prosti, stiu doar sa caute avere.

Cand ai sa mori batran, politician cu burta afara din camasa,
Iti vor manca averea pramatiile ce ti se aseamana ca tata.
Ce crezi, ca dintr-un scob ca tine, se naste vreun om cizelat,
Cand tu, un om abominabil, esti handicapul evolutiei in care te-ai stopat?

Si-am sa te-nnec, cu nume aiurit, din timpul meu.
Este pacat, ca te-am aflat si nu pot nici macar sa te urasc,
Caci esti, acea namila lipsita de-un strop de ratiune...
Nu am decat, sa vad ca cei din jur, cam seamana cu tine.

...e, te iubesc

2011-07-20T14:19:00.000-07:00

...e, te iubesc

Cum deobice eu insumi tin s-alerg pe drumul meu,
Dau deodata de-un luceafar si privesc doar chipul tau...
Soapte, soapte, un deliciu minunat, pasind, pasi tai,
Ce-au o eleganta aparte, par vrajit de ei.

Cand acoperi soarele, umbra ta e conturul unui inger,
Parca vad a tale aripi cum se inalta inalt spre cer.
Iar atunci, eu omul gandului plin cu mister,
Am vazut ce e iubirea si incep sa sper.

Sper, dar sper cu multa dragoste,
Din atatea nopti ce sunt, caci acelea ce-s cu tine
Imi trezesc emotii si suspansuri tot mai vi,
De vei vrea in umbra lunii tu cu mine ca sa fi!

Ce-ar conta? Chiar spune-mi! Daca eu sunt amarat,
Cand alaturi eu de tine, ma simt si de Dumnezeu iubit!?
Peste pasii tai, cu amprentele de aur, am gasit eu elixirul,
Si acum sunt cel mai mandru alchimist!

Si nu e vis, nu pot visa asa de tandru, sa spun
E chiar mai mult de ce-am descris, e ca si graalul sfant.
Sunt eu un cavaler, probabil Ordo domus Sanctae Mariae
Dar m-am retras din orice lupta, caci m-am intalnit cu fericirea!

Ordo domus Sanctae Mariae, prin tara Barsei, Se plimba iar legenda,
tin semnul crucii, iar pentru tine lupt cu viata mea...
Camasa alba cu crucea neagra de pe mana, e rupta azi complet,
Iar singurul ordin ce pot sa-l implinesc e, te iubesc!

...e, te iubesc, sa creada alti ce or vrea,
N-am timp sa le explic ce stiu deja...
Peste mari, oceane, de-am sa merg haiduc sa caut,
N-am sa gasesc asa un inger si ce norc ca te-am gasit.

Ordo domus Sanctae Mariae, prin tara Barsei, Se plimba iar legenda,
tin semnul crucii, iar pentru tine lupt cu viata mea...
Camasa alba cu crucea neagra de pe mana, e rupta azi complet,
Iar singurul ordin ce pot sa-l implinesc e, te iubesc!

Si te iubesc, cuvant de care de multe ori m-am cam ferit sa il rostesc,
Hai sa fugim noi mai departe, de gandurile lor incetosate...
Sa n-aibe timp, sa ne gaseasca slabiciunea,
Iti dai tu seama, noi doi, iubiti pentru totdeauna.

Totdeauna, nu ca in basm, caci ramai tu pururi inger,
Frumoasa, tanara si eleganta, un zeu picat din cer!
Un zeu, atat de elegant si dulce, frumoasa ca un smarald,
Probabil despre tine s-a scris pe table acum cinci mii de ani.

Mai mult...

2011-07-15T01:24:00.000-07:00

Mai mult...

In seara asta, imi rasucesc idei de-a randul,
Acoper mintea mea in manta unui timp asiduu...
Descopar parca limpede miscarea in reziduu,
Dand timpul inapoi, am timp ca sa revizui.

Soseaua timpului, imi sta in mers cu o motocicleta,
Opresc vreundeva sa-mi cumpar rovinieta...
Iar daca in rai sunt taxe, in iad gasesc doar camatari,
Acestia iau in gaj de la intrare, dobanda lor plus TVA.

S-au pierdut sperantele in acest descris sevraj,
In ideile ce-mi poarta valul de o umbra a unui camuflaj...
s-au risipit, cum poti sa mai aduni, idei puse de-a randul
Si ganduri ce-s facute scrum?

Cum ai putea sa reinnoiesti gandirea,
Sa cauti un alt argument sa-ti redea privirea
Altora ce o privesc pe a ta cu respect,
Cand in jur, da, in jur sunt multi nestiutori!

Dar au avut, prilejul de a invata ca se planga,
Si-acum se plang ca si dreptatea-i stramba...
E stramba, fiind faptuita de acei ce sunt ca ei,
Oameni ingusti, pe scaune regesti,
De-n lege scrie nu, ei zic da si-ncepi ca sa renegi!

Fara o socoteala armata de idei eroice,
Instanta e mult, se poata inferioara,
Balantei ce-o procura pe stema lor finala
Ascunsa de prostia imbibata de spume tauresti.

Iar ca sa spui de ei, ce e de zis,
Alegi o cale stramta si risti sa fi proscris,
Cand legea cea de taina e menita sa nauceasca un abuz
Vei intalni judecatorul ce spune ca-i corect tot ce au spus!

De aceea ori razlet ori timpuriu cu gandul
Astept la timpul meu ca sa imi vina randul
S-acopar mila patriei, razlet dar drept
Mai mult decat va reusi acest neam nesemet.

Fara onoare

2011-07-05T06:00:00.001-07:00

Fara onoare

Masa timpul dintr-un calcul anonim,
A ajuns sa spuna dansa, ca noi cantarim putin!
E addhoc, mai adun putin la intamplare,
Vocea vocii revoltata ce vorbeste doar cand tace.

Momentul fara anvergura, de o slava credincioasa,
Parca spune din tezaur, marea patrie comasata...
Parca spune, dar sopteste cu pelinul pus pe varf,
Uite doamna! E-o poveste si-i amara dintr-un gand.

Iarasi, noi cei, aceiasi, tupeistii indulgenti,
Ne plangem si-aici si-acolo, ca putem!
Pai de-aveam, rezon, amice, furam randurile noastre,
Relansam cooperativa, ce-i drept, privata cu raspunderea limitata.

Dar ce-i masa timpului? Se uita , cu apasare,
Ecuatia lui Einstein, drept in schita mea cea mare...
Nu ca l-as crede vreo clipa, ironia e mai iute,
Ca viteza timpului, caci si timpul cu viteza fuge dupa ea, dar n-o ajunge.

Fuge, dar nu o poate prinde,
S-a gandit de-i vreo capcana,
Sa curbam volumul de pe-o axa suspendata
S-ajungem in Xoy, unde-i blocul de la balta.

Sa fim cu mandria intr-o antepriza rusinata,
Domnilor, e-o seara de Noiembrie, fugim de trenul de Varsovia!
Off, dar, Regele Mihai, nu e Majestate,
Sau e unul ce nu stie, de-atenteaza la pudoare...

E-un viol moral, pus la doamna demnitate,
Insa ce ma indeamna la gandire, este masa timpului de maine!
Caci de azi si pana maine, se transforma in risipa
O idee de rascoala, rascolita intr-o clipa!

Ne lipseste multe calitati, fie defecte,
Caci la cum aici ne sunt vazute,
Marea masa a calitatilor ce sunt apreciate de mari oameni de cultura,
Masa oamenilor simpli, considera ca-i o atitudine fudula.

De vei vrea tu tara dulce, dulce Romanie-n van,
Ti respect de-o situatie, insa nu de-un paravan...
Caci oricat de necesara, o intoarcere de arme,
Intr-o tara cu onoare nu poate fi sarbatoare!

Iar de imbecilii care, fac ei vant la situatie,
Daca tara asta moare, s-o conduci mai e onoare?

tabuul mortilor ce ii cheama pe cei vii

2011-07-03T07:32:00.000-07:00

tabuul mortilor ce ii cheama pe cei vii

Incordant la maxim, timpul
Sta curbat in gandul meu,
In atatea eufemisme ce sa le transpun,
Nu e necesar caci le auzim mereu.

Ascutit in sensul aprig, nici obiect, nici subiect,
Raman doar un om semantic, tot acelasi vechi aspect.
Iar de ei, de ei vor trage dreptul de-a mortifica,
Eu aduc eufemism, bestilor din tara mea.

Putrefiat sau nu?!, o morala in putridus.
Chiar stiu, angajamentul meu in fata propriei persoane...
Iar la vechea descernare eu raman imputrescibil
Cand in fata prostilor sunt la fel de irascibil.

Cand in fata dumneavoastra iubire, gasesc rost la sentiment,
Realizez pe dinainte ca-mi torn smoala pe respect.
Caci raman doar eu cel ce stie, nu putem fi amandoi,
Poti sa-i spui sau nu iubire, e o slabiciune-n doi.

Poti sa crezi ca este-un lant, rumegat de vise noi,
Caci iubirea nu-i in basm ca sa sada la zavoi.
Lumea este doar o alianta intre multi, intre putini,
E tabuul mortilor ce ii cheama pe cei vii.

Noi tinem torta.

2011-06-19T02:33:00.001-07:00

Noi tinem torta.

Afara ploua, de-atatea ori, pe timpul meu senin,
Dar nu conteaza, noi risipim scantei din plin.
Pe pasi, ca la tango, e un duet atragator,
Prins in limbajul tau, asa fermecator....

Dar, s-asteptam sa fie noapte,
In umbra unui bec de veghe...
In linistea nocturna, ne vom privi,
Cu patima voluptoasa, sa ne iubim...

Arcuiesc, din bolta cerului, poteci cu stele,
Iti fac covorul impletit cu ele...
Iti dau, din timpul meu, miscari impunatoare,
Hai sa fugim... usor, tip til, departe...

Sa fim zburdalnicii, stelari, un cuplu singular,
Sa ne priveasca altii si sa ne vada tot mai rar.
Sa fim sub marea, sub oceanul melancolic,
Pe un covor din alge, sa privim nostalgici...

Sa tinem torta, ca doi zeii, deasupra lumii,
Eu te iubesc, tu ma iubesti, o constelatie formam...
Rupem din randuri critici si dictam...
Noi tinem torta, deasupra lumii.

Daca

2011-06-19T02:32:00.000-07:00

Daca

Daca esti, ce esti... nu te-alunga gandul,
Impaturit si incarcerat, mai greu si simplu.
Au ei ce nu am eu, ca profesie dusmania,
Am eu ce nu au ei, un litigiu cu prostia.

N-am lambuit inca idei dracesti, dandu-ma mesia,
Auzi.. eu vorbesc in semne, tu privesti in sunete...
Cum credeai?! C-o sa concepem simetria?
Viata, un decor de amatori...

Si macar o clipa, rasvratim exagerarea,
Ca nu-i nimeni in jur sa-ti cunoasca apasarea...
Si te apleci, tu om obscur, nestiind de e vreun rod,
Dar incerci ca sa gandesti, sa te rogi la creator...

Ai memoria, fudula, o matrice mostenita,
Caci, incerci sa spui contextul vietii, sa afirmi ca esti un domn.
Am vazut la fel ca tine, toti aceeasi cicatrice,
Peste istoria conturata, perturbata de multime.

Panica, ce fuge, cu pamantul in picioare,
Spune unu, crede altul si se naste o dogma nemuritoare.
Controlez instinctul ce ma face dictator,
Nu raman dator la nimeni nici macar cu-n chior.

Ce? Nu imi cunosti lira, nici nu trebuie s-o-ntelegi,
De vei fi la fel ca lumea, nu poti trai intre regi...
Ce-i vointa omeniri, daca nu e lacomie?
Suntem fiinte sociale, de-aceea aud atatea sfaturi, multe.

vorbim de media, nu de cronici, scriitori...
Auzim, vedem jurnalisti, cu patata aliura,
Comunisti ce spun de dreapta, caci de stanga e o gluma,
Liberali si democrati, conservati ca o leguma.

Da-mi si mie Doamne-o firma si un post in parlament,
Ca imi cumpar limuzina si costume multe-n trend,
Fiica-mea fiind depenta de canabis , cu tupeu,
I-as aduce plante acasa, ca-mi permit sa fac ce vreu.

...Eu revin la lumea mea.

2011-06-19T02:31:00.001-07:00

...Eu revin la lumea mea.

Sunt eu un recidivist cu caracter moral
Ca atac o institutie cu caracter fundamental?!
Stau, gandind ca-i relativ spiritul meu de conciliere,
Caci eu sunt un omisiv in timbrarea unei cereri sinistre.

Care-i rostul sa pun tara mea la cale?
Caci politica corupta e un pleonasm grevat...
Alti, care vad oportunitati, te-au legat la mijloc,
Spunea nu!... a doua zi, la arestat.

Printre miscari zglobii,
Funia scurtata, cravata cat sa sugrume,
Se aduna c-alta data, trei hoti ca sa spuna glume...
Un ministru si doi senatori.

Suflecat din maneca, in momentul critic,
Mai semneaza un Patrascu, un tratat empiric.
Dar uitat de toate astea, lumea mea e-un van crezut,
Ca o pata-n societate, emblematic spulberat de vant.

Caci coruptia ar fi de vina, pentru toate intamplate...
Caci e ura intre oameni si de-aici si mai departe...
Prefacuta revolutie, e un zambit pentru prosti,
Iara saracia multa, un pretext doar pentru hoti.

Ca-nteleg ca vor a cere, trai decent in lumea lor,
Iara eu de data asta, inteleg sa fiu de partea prostilor.
Insa cand iti relateaza realitatea prosti ce aduna bani,
Gusturile lor inculte, fiind /succesuri/ pentru fani...

Cand revizui toate acestea, te-ntrebi de umbra ta,
Asta-i tara? Sau e habitatul prostilor de cinema?
Publicistica nu-i dura, e-un moloz cu idioti,
Care imi par ca lichele, ce prostesc masa de prosti.

Dar atat, e-o viata sociala, caci trecand si peste ea,
Raman geniile obscure, care aprind artificii
Si te trec in noua era cu atat de multe vicii...
In imagini fractalitice, pioneri ai lumii virtuale.

Traiesc momentul si gandind la cineva,
Ma comport banal in viata, cu aceeasi armonie...
Imi simplific crezurile, de-o iubire.
Dar tarziu, uitat de ea, eu revin la lumea mea.

O tara proasta!

2011-06-05T01:18:00.000-07:00

O tara proasta!

Si daca timpul spulbera misterul,
Eu deja cunosc ce-i in dubiu pentru restul.
Dialecticul neconsensual, dubitabil si mortal
Se semneaza din prostie si ajunge act final.

Exclus din excluderea prezentata, mai departe din respect,
Fac o plecaciune de vorbiti de intelect...
Caci ce e timpuriu de vreme trece, pe-un culoar usor si rece,
Mai obscur, sinuos, intr-o forma totalmente, in limbaje desuete.

Fac o paranteza, ca sa-mi pun un paragraf,
Dintr-o carte ce o sterg de praf...
Mai departe, analizam aspectele monstruoase,
Ratiunea e-ngropata, nici n-aveau cu ce sa o dezgroape...

Ca e pusa intre randuri, sta ascunsa firea noastra,
Ce-i acum si ce, ce-a fost odata?!
Vorbim, cautam refuzul la cuvantul anonimi,
Iar istoria se delegheaza ori in cei mai buni ori in cei mai senili!

Cum destinsii domni ai tarii, n-au nimic din ce e bun!
Prin urmare, pe cuprinsuri ori sunt prosti ori sunt nebuni.
Iar pe drumul de succes, nu-i pavata calea noastra,
Ca si neamul, in principiu suntem doar o tara proasta!!

Cu-n singur dor

2011-05-02T15:06:00.000-07:00

Cu-n singur dor

Poate asa este iadul, infernul, care ma-mpietreste,
Frica care, imi impatureste curajul, imi striveste
Clipa moarta, in timpanul unei unde sparte
Si astupate, de un zgomot, integral, final.

Iar, din genunchi imi rumeg cenusa,
Imi ling, durerea, imi patrund simfonia,
Repartizata, de acele unde, infernale,
Rupand, gandul in morale.

Caci ce sunt eu? Cel ce este,
Cine esti tu? Cel ce crede,
Cine suntem noi? daca nu, mai putin,
Decat, o pata de cenusa, o eroare, putreda.

Sa stiu, ca nu e nimic, se intoarce,
Asculta... plec prin tample, care tremura in presiunea
Ce deja pare ca-mi resimte toata tragedia,
Toata poezia, toata cugetarea, totul ...

Adica, acel tot, impuls, imbold, fantezie,
Scanteie, scranjetul ideei... Pata renascuta,
Din proverbele lui Pan, din cuvintele lui Labis,
Prin rondelele lui Macedonsky, pe directile lui Byron,
Infasurate de discretiile lui Geofrey sau mantuite,
In idealurile platonice, in puterea magica, ca o soapta,
A lui Herodot, sau ca moartea, necinstita lui Socrate,
Puse toate pe vreun altimetru, din samanta, rodului
Dulce vers de Alecsandri, dulce psalm, de-al lui Arghezii,
Mare, luciditate, strigatul dupa pamant, prins in vesmant sacru
De Cosbuc... Plecat, trecand prin valuri, ca niste cai impiedicati,
Versuri, din Paunescu, aprinse si ragusite... Sau pe mersul,
Ne-ndoielnic, al unui mare scriitor, fara studii superioare calificate,
In cinstirea lui Jack Abbot, poate in patrunderea arcuita de Poe?!

Pe departe, ca acestia, sunt in gandul meu eroi,
Ne-nteles si umilit, de un vis, ce nu-i al meu...
Mort, deja sub felinarul, artagos, ce agita, toata atitudinea,
Unui anonim, nefortat, ingenuncheat, innecat de propriul ideal.

Dar, din genunchi, izbesc, peretii, din beton, ca pe unii din carton,
Imi rup catusele, cu care morala mi-a fost rezolutorie de amprenta unui rob.
Caci, prezentul, e un cub, din multe fete, arse, sterse,
Moarte in abisul idealului meu, blestem.

Caci, ce cunosc, in ce imi scald ochii, sunt doar timpuri,
Jalnice, pierite, puse cu accent, de curva, de siloz, de umbra.
Ametit, de altarul altora, ce venereaza, cannabisul ca pe un zeu,
Sau de ciori, ce scuipa a scandal, dintr-o limuzina,ce nu-i onoreaza.

Caci nu simt, deloc a fi in ton, pe vertebra mea morala,
Sa iubesc, sa nu iubesc, sa ma-ngroape gandul pus de-o zdreanta.
Dar ridic din umeri, rup cusca care ma inlantuie ca pe-un sclav,
Rup cusca care ma inlantuie, caci nu , nu sunt animal...

Poti sa stai in fata mea, caci pana mor, o sa trag, iar privirea catre
Marele cerului, sa privesc, odata, mandrul soare...
Sa ma dezlantui, de bolile, care imi macina, sufletul, stagiar,
Pe platoul meu, cel ce se rupe, din acordul planetar.

Fara, cercuri, mari depuse, intr-o fraza masonerita,
Sau de cei ce inca nu cunosc, ce inseamna, CIA...
Banii, cei murdari din fire, au facute sa cada,
Cele mai rezistente,cladiri, construite pana in prezent.

Caci, eu simt, durerea, cum se clatina, menirea,
Gandului, cand, nu par sa inteleaga, ca esenta,
Unei idei, formata, din valuta, un mesaj cumplit,
Caci, suntem doar, puncte arcuite puse-n rand.

Caci, se stie, e credibil, plauzibil, tot ce e impotriva,
Multora si in folosul acelora ce sunt putini.
Pe tenebre, peste praful, ce-nvecheste, ganduri,
Caci se face si se uita, tonele de explozibil.

Opera sinistra, regizata pirotehnic...
Caci si-acum se tremura, la ideea sumbra.
Dar e proiectul, a fost reusit,
Obiectivul, fiind atins, mari oameni cotizanti s-au imbogatit.

Iar eu, cel ce nu regizeaza, nici macar o scena mica,
Par, ca sunt slabit, de versuri, de-o iubire idilica.
Ce va fi, in ochii mei, peste zeii care mor,
Daca e sau daca nu-i... eu raman cu-n singur dor.

Prin rime si prin versuri albe

2011-04-29T11:33:00.001-07:00

Prin rime si prin versuri albe

Muza mea cea indiscreta scapa firul de argint.
Pulsul, scripetul intors sensului meu cel plapand
Lustruieste indiscret orientarea mea stridenta
Peste care, doar cenusa da nuanta cea decenta.

Muzei... cea indiscreta, spuneam ganduri pe derost,
Le-auzea, tacea, vorbea si credeam... ma-ntelegea.
Dar, in aceasta tabara restransa alianta noastra, a murit,
Caci, nici n-am semnat eu pactul, ea a incalcat tratatul.

Nici macar n-am pus o vorba, ca am si plecat
Mai departe, de iubirea, care nici n-a existat.
Off, caci sunt atatea, drumuri la izvor,
Izvorul ce-i otravit!, dar tot nu mor.

De sete-absorb, aceeasi apa nenorocita,
Plecat-ai tu departe, departe si grabita.
Acum, cand gandul meu, seaca ideile de bine,
Doar eu mai inteleg, cum stiu ca nu ma intelege nimeni.

Doar eu, singuratatea asta, frunza de pelin unsa in zahar,
Atinge, esenta gustului meu sufletesc si rar, mai rar.
Va rog, plecati sau nu plecati, nu v-am cerut nimic,
Eu nu urasc, nu mai iubesc si nu mai simt!

Credul, cretin, un biet ametit, de vanzatorii de iluzii,
De vanzatoare, lui satan, demonic ard...
Ard, timpul cu priviri, duioase,
Asa, prin rime si prin versuri albe.

2011-04-26T03:20:00.001-07:00

Lumea-i tragica si-i vie...

Nevazut de ochii lumii,
Ne-nteles, de vazul meu,
Umblu, peste rapsodia recitata ragusita,
Neimpletita de vreun simt, neauzita!

Nici nu stiu de imi e valsul,
In trei, patru timpi, vioi...
Insa, nu percep, nu simt, n-aud,
Tot ce vine de la voi.

Irecuzabil, imi invoc dreptul gandului, confirm,
Ca la mintea oportuna, totul vuie, in furtuna...
Ca la gandul, ca la mersul, ca la jocul de-antepriza,
Timpul, e un termen, mai furios.

Atitudinea, din timbrul, pasul, lasat pe loc,
Orice, lucru, dupa timpuri, acum are echivoc.
Printre, binele si raul lambuit de gandul vremii,
N-am nicio-ndoiala, vantul bate-n isterii.

In retragerea, arcuita dupa, flinta,
Se smuceste iar miros de praf de pusca.
Se smuceste, misca iar in trombe,
Prinde victima, o alduieste.

Iar, in colt, din umbra, poti filma,
Intreg sevrajul, cum se trece de la vorba buna,
La o dusmanie crunta, apriga,
Iar atunci devin dusmani, amicii.

Cum se pun toti laolalata,
Ca sa judece pe vreunul...
Unu spune, la altul in vine iar randul,
Pauza si dintr-odata.

Se-amuteste sa agite spiritul, vreun autor moral,
Mintea subreda si gandul...
Se-mperecheaza, partitura, neimplinita-n armonie,
Lumea-i tragica si-i vie!!

2011-04-26T03:20:00.000-07:00

Imnul Rascoalei

2011-04-22T01:21:00.001-07:00

Imnul Rascoalei

Nu fa pasul, nu pasii, lasa umbrele spre tine,
Este tragica o functie, lovita de nulitatea unui caine...
Poti printa o holograma, caci ce-a zis, e si facut,
Un betiv, un chel, o flota, au mai fost si s-au mai dus.

Pasii, in teroare, sunt prea sadici sa se-auda,
Boala noastra e prostia, o tara si-o lume muta!
Cum zambeste turmentatul, un notoriu aiurit...
Caci, cand se vede la Summit, cu toti stiu ca e tampit.

Insa, nu-nteleg problema, de-l stimeaza unii iar...
I-au mai dat inc-un mandat, la un simplu huligan.
Ca de fura? Cat nu fura?!... tot ascunde dup-o vorba,
El se crede presedinte... Insa toti il vad o bomba!

Putrezim, ca vii, vlaga noastra este stinsa...
Nu insult ipocrizia, insa de vina-i prostia!
Ai un drept, nu e sa taci! Cand, integritatea ta morala,
Este pusa, sub lumina, de un chel si-o idioata!

Ce viseaza ea?! Turism, peisajelor idilice,
Sa ne admire turistii, rezervatie naturala unde gasiti idiotii...
N-am nimic, pus pe-impotriva, mintea slaba,
Depaseste, cu mult, nerozia, unui presedinte!

Pe umbrelele, la soare, sunt cei ce trudesc,
Iar pe langa bancomate, mai sunt cei care traiesc.
Pe langa, cuvinte oarbe, se vand bile de grozama,
Ca un joc doar dupa bani, cine are, ala scapa.

Despre Boc, istoria, trebuie, sa aminteasca,
Cel mai mare idiot, care a trait vreodata.
Despre Iliescu, comunistul democrat,
Care, prin viclesug si sarm s-a afiliat.

Despre unu zis basescu, nu-i nimic de povestit,
Orice spune se scufunda, sub un felinar aprins.
Caci, se mai prezice, te va vinde cum vrei tu,
Nu ii trebuie prea multa minte, cand vorbim de el si tu...

Important, de retinut, de-atasat la un cuprins,
Neamul nostru, o multime, de senili si aiuriti,
De lichele, hoti, lenesi, putini cinstiti,
Care si incearca sa traiasca,
Marea masa a prostilor, ne-a naucit.

Ne-au rupt si coloana, fixativa de principii,
C-am ramas sa credem, chiar si calitatiile doar vicii.
C-ai sa vezi divertismentul, zis monden, dar e gresit,
Spun si ei mondenitate, nu ca stiu, ci ca e sic.

Zdreanta, decoltata, ne arata, cum arata...
De n-ar spune nicio vorba, ar ramane cizelata.
N-au, activul cunostiintelor, nici de a fi,
Frumusetea, e intamplatoare corciturii-a doi betivi.

Insa, fenomenul, denumit, mass media,
Demonstreaza ca prostia, inca-si depaseste iar conditia.
La comunul nostru, oamenii, demni,dar necititi,
S-au care citesc mai nou Sandra Braun si alti tampiti....

Ei sunt, masa, care face legatura,
Intre politica si cum gandeste multimea...
Unu prost, trend al majoritatii,
Ne conduce azi, pe toti.

Dar nu aud vreun strigat, o lupta macar in vorbe,
Urmata, de vreun protest s-au oricare actiune...
Sunt, doar cel ce simte, insuportabila povara,
De a auzi, de un chel si-o o blonda, tarfa ordinara!!!

Nu o sa...

2011-04-19T10:36:00.000-07:00

Nu o sa...

N-ai sa sti, ca-mi curge-n vene,
Toata, straduinta, neputinta, gandul ars in umbra,
Caci, alerg, pe o poteca, oarba,
De-mi prind pasii, toti, vioi, pasii toti reci...

N-am nimic, de-un timp avarul, gandului, mi-a putrezit,
E tarziu, va fi devreme, te-am iubit...
E de vreme schimbatoare, tot ce vrea si ce-mi doresc,
Ce rost, sa afirm, ca eu, sunt un om si imi doresc!

Imi dorec atunci, cand timpul, va mai trece dupa noi,
Sa ma ti, cum sti de mana, fara griji, fara nevoi...
Sa lasam, deoparte, tot ce-am realizat,
Sa traim o clipa clipa, care ne-a format.

E profunda aspiratia, nu esti dornica?
Sa depui putina, incercare, straduinta...
Caci, de nu iti place, realizarea mea neoportuna,
Ma ingrop asa la noapte.. noapte buna!

Ca de stiu, ca tie, nu-ti prieste arsul meu poetic,
As da foc la poezie, sa devin isteric...
Da... dar nu, asta este tot, ce simt,
Caci prin vene imi curg ganduri, de le ard ma sinucid.

De pun scrum in poezie, nu mai sunt nimic,
Iar coperta de istorie, ma va sterge din cuprins...
Ce aleg, din aspiratia, unei glume, de dezis,
Am sa plec iar cu speranta, ca iubirea nu-i un vis.

Cel ce spera, cel ca mine, n-are traiul amoros,
Caci, speranta dupa, van... ne intoarce pe-de-rost.
Dar departe, de cuvinte, sta un gand, mai sus de tot,
Pentru-oricine, mai exista, un chibrit si foc....

Nu e, aplicatia de vina, c-am ales acest sistem,
Incerc sa invat de pe la altii, tot ce trebuie sa sper.
Incerc, iarasi, sa fac pasi in evolutie,
Caci supremul, gand... e s-accept ca nu pot sa fiu cu tine.

Caci, suprema mea dorinta, e un gand neproductiv,
Caci, de azi, sau ieri, de maine, eu raman mai restrictiv.
Nu iti cer, compasiune, nu sunt eu umil de-atat,
De-o anexa imi indur tot ce trebuie s-accept.

Limita, decentei mele, nu coboara mai in jos,
N-o sa imi ard poezia, sa raman nerod.
N-o sa imi sacrific, totul, stiind, ca nu am la activ,
Mai mult de pasivitatea, gandului tau relativ.

Idee de aminte.

2011-04-16T02:34:00.000-07:00

Idee de aminte.

Ma lasi, de brat sa te ating?... miscari prea line,
M-apropii, cu pasii inceti, cat pot de repede spre tine...
Si strig, cu vocea amortita, te rog, mai stai o clipa,
Mai stai si memoreaza clipa, ce-a mai frumoasa zi din viata mea.

Pe pasii asprii... te-ndepartezi, simtul mi-l retezi,
Eu nu mai vreau, decat o singura idee de aminte...
....cand te-am tinut in brate..
Eu nu mai vreau, decat o singura, idee de aminte.

Ca si prin valuri, in nopti, ma zbat sa te ador,
e-atat de trist... si-i cel mai dulce dor.
E-atat de trist, insa adorm usor,
Visand... acele clipe de amor.

Asculta lin, miscarea din sublim,
Ca ma ingrop, cad in abis...
Asculta un zgomot, tremurator,
Nu ma iubesti!... ahh, si-ncep sa mor....

Ce-a fost in gandul meu,
Da stiu... a fost, un dor...
Un dor, ce pleaca, adio...
Cu clipe de amor...

Dar, ce mai vrea! Ea?!
Caci, eu... sunt in genunchii, in fata
Amorului ce-mi sfasie ideea...
Adio... iti spun, iubirea mea.

Si nu pleca... cum poti pleca!?
Ma lasi in letargie, ucizi,?
Mai, stai... sa te privesc ca prima oara,
Eu te-am iubit, te mai iubesc... sa intelegi.

Iar, daca timpul tot va trece,
Imi va fura un gand aminte de-o idee...
Eu te iubesc pe veci,
De ce vrei ca sa pleci!?

De ce? Intoarcete! Vrei sa implor,
O viata, in dungi triste si fior...
De ce? Nu vrei, sa fim noi fericiti,
Nu vezi ochii mei... din ce in ce mai tristi.

2011-04-13T02:14:00.003-07:00

Astept sa te apropii

Un dor se prinde dupa mine,
Ca lipitoriile, imi fura vlaga.
Lumea e martora la neputinta mea,
Semnez capitularea.

M-am razgandit, mai sper putin,
Putin mai mult sau mai putin...
Ma-ndemn sa te doresc putin,
Sa te ador, sa te visez putin.

Sa fie, oare, dorinta, un lucru primitiv,
Sa fiu, in involutie efectiv...
Caci tot, doresc... sau te doresc si tac,
Sunt situatii, in care nu am ce sa fac.

Palind, o scuturare, mlastinoasa,
In ploaia asta melancolica...
Pe locuri, ce-mi trezesc o simtire nostalgica,
Incearca unu ce nu stie, sa-ntrebe!-adica?!

Adica, da, adica, ea e o dorinta...
Caci, tot, ce inteleg, de la gandire,
E, depedenta de vointa...
Caci,vreau si imi doresc... fara adica?!

Caci, vreau... toti, ne dorim ceva, sa fie logic,
La mine-i lucru maiestos, la altii e empiric...
Ce-as vrea?!, nimic, de n-ar fi ea,
Ce vreau?!, acelasi lucru, de timp ce o cunosc.

Si vor mai trece clipe, in lumea trecatoare,
Cand, doar iubirea mea, pare nemuritoare.
Si vor mai trece ganduri, cu violenta la amploare,
Astept sa te apropii, de departe.

2011-04-13T02:14:00.001-07:00

dar tot, izvoraste dorul dupa tine.

2011-04-09T11:57:00.000-07:00

dar tot, izvoraste dorul dupa tine.

Peste naucite, eu zambesc, pe voci marunte,
Putrezesc, printre eschive, ma misc, tragic, dupa mine.
Alerg, zambitor, cand sunt trist de-atatea ori,
Caci te stiu, departe de mine, caci ma stiu departe de tine.

Si-am sa, spulber,iar destinul, cine-l scrie e hain,
Ma putea face, mai mandru, putin mai meschin...
Ce sa-mi pese, mie?! Vezi, conturul umbrei mele,
Ma vezi si pe mine...

Hopa, hopa, hopa, ca nu ma iubeste,
Caci degeaba, eu rod, bariera...
Bariera se largeste, s-a sudat si mai bine,
De ma face, sa ma simt, prea mic, pentru-oricine.

Nu, nu e necesar, sa consideram, cuvinte, tragic,
Cand, asa, cum sunt eu, desuav, desuet, ironic...
Parca, nu am dreptul, de a spune tot ce simt,
Dar sa spun ca nu te plac... pot s-o spun, ca pot sa mint!

Si departe, de tine, departe, de atitudini, rau famate,
Ma aplic, din repetitie, sa devin, putin letargic...
Caci, se spune, asa, deodata, mi se pare ca se spune,
Ca tu nu ai fi de mine!!!

Ehh.. dar lasa, pe langa codrii, pusi in sot,
Sta, umbra, mea impara...
Caci, ma urasti sau ma iubesti,
Eu sunt... de-un timp, nu-i prima oara.

Bunicii mei, saracii, lucrau, canepa sa faca haine,
Voi, fumati, cu-atata patima, pana haina va miroase.
Dar, e noul sortiment, de a fi cu buna pace,
Trage, trage... si tot trage....

Ce sa stiu, sa imi petrec mila, ca mi-e dor de cineva,
Iar, de timpul, hotareste, ce va fi cu soarta mea...
Nu grabesc reactiunea, sa divid, idei marunte,
Nu e necesar... dar tot, izvoraste dorul dupa tine.

Nu se vor...

2011-04-04T02:20:00.001-07:00

Nu se vor...

Eu, ma-ndrum, spre locuri singure,
Acolo, unde, doar ecoul, e cel, care afirma...
Eu, ma duc, spre locuri singure,
Acolo, unde, doar, o aspiratie se afirma.

Si-am sa inghit, lumea, tatuata, pe bolta stelara,
Undeva, din departare, departe, de o idee interpretata...
Singur, doar singur, ma confund, intre materie,
Fara ganduri sa ma bucure, fara ganduri sa ma sperie!

Fara, ierarhii improvizate, fara dame, parfumate,
Fara, multe, lucruri, onorate, eu... departe...
Fara, tine, fara restul, fara ingeri, fara crezuri,
Fara, munti, fara campii, fara ganduri...

In lipsa, complexelor, de iubire,
In lipsa, complexelor, de adorare,
In lipsa complexelor, de a nu te putea avea,
Fara, toate acestea, fara lumea mea.

Poate, nu voi mai exista, sub nicio forma,
Sters si din trecut, ca n-am fost, vreun pioner...
Poate, asa, poate, fara gandul strigator spre tine...
Se vor sterge de la sine, randurile de poezie.

Caci, e timpul pentru deci, deci,
Sa fiu uitat de tine, nu am existat..
Deci, nu se vor, ciocnii, idei contradictorii,
Caci, eu, nu-ti voi mai cunoaste ochii.

Nu se vor...

2011-04-04T02:18:00.000-07:00

Cine sunt eu, ca sa sper?

2011-04-02T15:03:00.000-07:00

Cine sunt eu, ca sa sper?

Off, de-ai sti, ca eu, sunt mic,
Pentru visul meu cel mare...
De ai sti, ca n-am putere,
Sa ridic, la inaltime o idee, muritoare.

Caci, pe semne, totul e schimbat,
Iar dorul, pentru tine e la fel, anticipat.
Eu te stiu, tu ma cunosti,
Timpul, nostru, salta peste inca un repros.

Vad, ca tot, e apasator,
Insa, nu ma zbat, sa fiu in contra, vremii...
Daca eu, nu-ti sunt pe plac,
Ai sa te-ntalnesti cu altii...

Daca lumea mea, o miscare catre ideal,
E ciudat, interpretata, ne-nteleasa, hazardata...
Eu, nu-ti cer, nimic din ce crezi ca n-ai putea sa intelegi,
Peste, tot ce mi-am dorit, ori sunt clipe bune ori sunt reci.

Caci, la inaltimea, unui, timbru univoc,
Am putere, sa incerc ca sa te rog...
Poate, daca incerci, iti doresti sa intelegi,
Poate, ne vom intelege, poate...

Si vom, fi, ce n-au fost altii,
Ganduri vii, in mersul vietii...
Unii spun, ca timpul trece,
Insa noi ramanem vesnici.

Ne va tine minte, amintirea unei pietre,
Luna, ce-am privit-o impreuna...
Ne va tine minte, un album, de fericire,
Lumea, ce cu incruntare, nu crede, de e iubire.

Dar, ce, folos, sa imi doresc doar,
Ce folos, sa fiu eu, promotorul unui vis...
Cand, pe randurile, lumii,
Nu ne intalnim in paradis.

Dar , sa treaca, noi prea subrezi,
Eu, nepasator, de cuvantul dumnezeu,
Daca, esti, nici ca-mi pasa,
Ca-mi vrea bine, ca-mi vrea rau.

Imi oferi, o simpla rugaminte,
Lasate, macar odata...
Cu gandirea, dupa sinonimul,
Sentimentului meu, pustiu...

Iar de nu va fi nici asta,
Altceva nici ca mai cer...
Cine sunt eu, sa deplang iubirea,
Cine sunt eu, ca sa sper.?

Clipe care trec...

2011-03-27T09:28:00.001-07:00

Clipe care trec...

De-as sti, ce am, ce-i drept sa imi doresc,
Nu stiu de-as indrazni, pe tine sa te cer...
Dar tot cuprinsul, e tiparit, in urma mea,
Caci, tot ce mi-am a fost sa stau in urma ta.

Dar ce sunt eu? Sa fiu, un tip la locul lui,
Cand mi-am dorit, si-o sa-mi doresc...
Dar ce sunt eu? Sa fiu, indragostit,
Cand am visat... si-o sa visez.

Si-ar trece, gandul, si-ar trece dorul,
Pe culmi, ciudat...
Si se va spulbera, dorinta, si-ar trece visul meu,
Fara iubirea ta, ciudat...

Caci, ma cunosti, am eu, tiparul neobisnuit,
Si tin, asa, cum ma cunosti, sa tin...
Si vor mai trece clipe, ce le cunosc mai greu,
Se oglindesc sperante, din chipul tau.

Am sa fug, departe, de vreun inceput...
Eu sunt, ce sunt, tu esti, ce as fi vrut...
Dar sinteza, se accidenteaza, de ce imi doresc,
Vor, mai fi si alte clipe... alte clipe trec.

Neamul analog

2011-03-26T02:32:00.000-07:00

Neamul analog

Scufund un ideal, in pasul meu de dupa mila,
Risc sevrajul, un castig, un zgomot de agonie...
Din fotoliul daramat, de viziunea, dezorganizata,
Care, arunca totul, unde e sa cada, nu conteaza....

In aceasta, minte, neinceputa, la a fi analizata,
Dau, sa inteleg ca-s semne, nu m-am inteles vreodata...
Punctul meu, de-ascensiune, de la gratii, catre temnite,
E pavat, cu multe zambete, nu cunosc nici eu, nici ei, de ce?!

Pe miscari, pe atrocitati, pe umbre conturate dupa nimeni...
Nu imi mai gasesc, o clipa, sa imi fie, cu mult cuget...
Cine-s eu, sa judec, sa pun piedici la multime,
Nu sunt vrednic, sa ma plang ca-i rau nici sa zic ca-i bine!

Despre aceasta natiune, in principiu, bolovani,
Stau, nu cugeta, defapt, sa se planga...
Off, sa stie restul, aici nimeni nu-i de vina,
Sau ei, niciodata, nu sunt responsabili...

Ce sa ceri? Ce sa mai cauti? Sa strigi uite!!!
Asta e coruptie, e hotie, e furt, avem dovezi...
Vine unu cu chelie, ce iti spune sa nu crezi...
Ca-s moguli, asadar e atat de simplu, sa prostesti!

Inteleg, fiind cauza, impresionanta, educatia este vinovata!!!
Ia copile si invata,asta , asta, nu intreba, ce-nseamna asta!
Vezi cutuma adevarata, e-o religie, crede, ca asa si este!
Doar nu crezi, c-acei ce-au scris, au mintit pe indelete?!

Cat despre spatiul danubiano-carpatic-pontic,
E un mod, mai elegant, ca sa spui, acolo!
Undeva in est, unde s-au dus, multe razboaie,
Ii vedeai tu, pe olteni, ca se scoala la bataie?

Ii vedeai , pe ardeleni, ca tineau de patria lor,
Nu... in sine, ei stiau, turcii au venit sa ii omoare...
Gestul, un act eroic, a pornit din lasitate,
De n-au apa si mancare, mor ei pana sa omoare.

Mai tarziu, domniile, astia unsi de dumnezeu,
Se credeau stapani pe toate, ca basescu peste boc.
La-ntrebarea tu esti Mircea?!, un raspuns afirmativ,
-Eu sunt, dar decat ca sa ne batem, haideti sa jucam barbut!

Baiazid, vazandu-l, ii spunea ca el, a venit, pana aici,
Si-o sa mearga, mai departe, pana la gali si romani...
El, va scrie, in a sa carte, ce absurd, suntem ca neam,
Iar atunci Mircea, baut bine... date... baiazide.

Neamul, nostru, acela ce-l laudam,
S-a nascut si moare, sub coperta, de ansamblu,
Ca aceia, ce-au facut pe dracu in patru,
De esti lasi, traiesti... ai curaj, sa mori!!!

Am avut momente, bune, nu le stiu,
Dar poate, bine, ca prezentul este viu...
Si vor citi, peste veacuri, ca acum n-am dus-o rau,
Ca Basescu, a fost, mare, mare initiator!

Ramas bun

2011-03-24T02:29:00.001-07:00

Ramas bun

Sa se zguduie pamantul,
Sa ma-nghita, sa m-ascunda de restul...
Ca sa uit privirea ta,
Sa adorm, de cinstea vremii...
Invinetit, de ganduri, de idei, de vise,
Care acum, ca nu pot fi reale,
S-au gandit, ca e mai bine, sa ma omoare.

Am pareri de rau, peste cele de bine,
Care nici nu mai conteaza, pentru nimeni....
Ma apropii, de departe, vin cu ganduri moarte
Si astept pe cineva sa ma calce in picioare....

Caci, nu, nu imi prieste, nici un gand,
Nici un vis, nici un atuu, nimic...
Atat, mai sunt, in timpul meu curbat,
O bula, sparta, m-am disipat.

Imi scriu, vestiile, cu propriul sange,
Pana, venele imi seaca, pana ochii nu clipesc,
Stau, sa-ngan, pe dumnezeu,
In jurnalul meu, in sange,
Caci, nu mai sunt printre cei,
Care au puterea si vointa de a merge mai departe.

Merg, pe drumul meu nepavat,
Sunt singur, nimeni nu m-a aflat...
Inca, mai am tiparit, cu sange in jurnal,
Te iubesc, rezultat... n-am supravietuit.

Si-n cararea mea de aur, stau potecile furate,
Caci, degeaba, am cinstit, imperialismul,
Imperialismul, cum se poate intelege, m-a decapitat.
Caci, degeaba, tu, esti, inger, eu sunt demon,
TU, probabil ca esti vie, eu sunt mort.

Ma spanzur, cu funia de gat, sub apa...
Incerc sa fac ce n-a facut nimeni vreodata,
Incerc, sa stau, mergand, fara a incerca,
Incerc sa uit de tine, sa uit de viata mea.

Astept, cuvinte aspre, astept,
Sa se intampla, exact ce nu m-astept....
Si am rabdare, sa uit de toate,
Sub,apa, bolborosand, te-astept...

.... sa iti iei, ramas bun!!!

Un episod ciudat

2011-03-20T13:58:00.000-07:00

Un episod ciudat

E-un episod ciudat, ce-i suprapus,
Peste orgoliul, necizelat si rasfirat,
In gandul, acela, de-un scurt metraj,
Pe ploaie, ce asuda, vocea interioara,
Ecoul din umbra al pamantului....

TE caut... ma simt, de parca as avea o misiune,
In care, eu comit, etapele premergatoare...
M-astept din clipa-n clipa, sa stau, din alergare...
Sa pun, cuvintele, din topurile moarte,
Sa-nvie premonitia, ratata, neintamplata...

Sa ard, atatea atuuri, in fumul presarit,
Ma va trimite gandul, la tine amortit.
Sa ard, atatea, orgolii, pe care, le-nteleg,
Sa nu cred in lumea toata, pe tine sa te cred.

Sa uit, daca mai tineam minte,
Vreuna, ce o credeam ca-i mai frumoasa,
Pe tot, acest, taram destins,
As vrea, sa fie viata noastra....

Alerg, imi scutur vanul, in surdina,
Unui zgomot, in unde, neintelese...
Te stiu pe tine, nu-i stiu pe restul,
Ma sti pe mine sau il mai sti pe altul?

Dar ce sa fiu, mai mult, decat, o specie,
Dintr-o, probabil, dominanta rasa...
Dar dramele, te inconjoara, cand nu gandesti,
Nu realizezi, nu intelegi, ce-nseamna rasa!!!

Si iar mustrez, un vis, pardon, un paralel la realitate,
CA-mi totul compromis, din lipsa mea de rezultate...
Ca-mi pare ca imi domin, scena, de unul singur,
Ca si un trist, si amagit si sufar...

Dar gata, momentul zero e atins,
Ce-atata suferinta, ca n-am ajuns inca in abis...
Ca nu am scorojit speranta, s-o ard, cu hidrogen,
Eu inca, tin, eu inca sper.

Sa patrulam, sclipirea, cu aschii moderniste,
As prefera sa fiu un clasic, dar nu-s conservator si stiu,
Ca timpul trece, defapt il simt, ii simt, frustrarea,
Caci, ne chinuim sa intelegem, neintelegerea.

Dar cine-s eu, un as, pierdut, la unison,
Sau daca s-ar, pentru-o secunda, pot sa zbor.
Iar daca, pierd, privirea, din lumea asta, ireala,
Am sa opresc, o reculegere, in fiecare seara.

Ce sa mai cred, ca astia, pretind de realitate,
Sunt paranoici toti din fire, sunt subrezi amortiti...
N-au dat ei piept cu realitatea, dar ei se cred caliti,
De-aceea, lumea asta, e-un univers, de consolare la tampiti.

Si nu mai sunt nici dezgustat, am cam pierdut demult,
Acea uimire si o dorinta, ca toti, sa vada, ce inseamna realitatea,
Care nu e, nici un concret de amanunte, nici stereotipul de sinteze,
E piedica, din multe vise, e un etern necompromis,
Ca ce-i real , va trece ca un scurt metraj, autentic,
Caci nu mai poate fi, in niciun, sens, reprodus,
Noi suntem ca si ei, suntem doar oameni...

Ce masa critica, deontoligica, in diplome,
Plecati, sa nu va stie nimeni...
Eu sunt afon, de ce-i la moda, fitze,
Mondenitati, o involutie, o putrefactie,
Caci nu-i nimic, mai, tragic, decat prostii
Ce cred ca au descoperit o revelatie

Si tu

2011-03-19T10:03:00.000-07:00

Si tu, esti lumea mea,
Esti ca o stea... o raza, plapanda,
Ce misuna si zburda,
Si canta si straluceste
Si-mi pare totul o poveste...
Iar tu, esti lumea,
Un gand, atins de o petala,
Atat de senzuala, o clipa memorabila,
Privirea adorabila...
Iar gandul, se misca in rutina,
Ar vrea, ar vrea si el o clipa,
In brate, un tremurat de voce,
Esti cea mai dulce, femeie....
Si tu, esti lumea mea,
SI tu, doar tu, esti visul meu dorit,
esti cea mai mare dorinta,
Un gand atins de o petala,
Privirea ta , cea senzuala...
Mai mult decat mi-as fi dorit vreodata,
Esti, esti cea mai dulce fata.
Si tu, esti lumea mea,
Esti ca o stea... o raza, plapanda,
Ce misuna si zburda,
Si canta si straluceste
Si pare totul ca o poveste...
M-am cam indragostit de tine,
E greu, de-mi vine-a crede,
Esti, o printesa, furata din poveste,
Esti prea frumoasa, ca sa existi in realitate.
DE-am merge, mai departe, ca doi indragostiti,
Te-as tine, numai strans in brate, ca doi iubiti.
Si tu, esti lumea mea,
Esti ca o stea... o raza, plapanda,
Ce misuna si zburda,
Si canta si straluceste
Si pare totul ca o poveste...
DE-am merge, mai departe, ca doi indragostiti,
Te-as tine, numai strans in brate, ca doi iubiti.

Putinta

2011-03-14T15:04:00.001-07:00

Putinta

E un timp cu multa liniste, acelasi,
E un timp, pierdut de mine...
E un mers, nevizitat,
Nepatruns, ne inteles,
Neadaptat, ce-mi seamana prea bine...
Si se-ascunde, chiar ma lasa, cu amprenta deformata,
N-am lasat nimic la nimeni, nimic nimeni n-a lasat.
Si acelasi, tortionar de vorbe dulci,
Pare mi se , de iubire, peste clipe mi te duci.

Si patruns de-atata arsita, de-atatea vise,
De un monolog, ce niciodata, nu ma asorteaza bine...
Si patruns, de gandul, c-ai, sa fi, departe,
Niciodata, n-am sa stiu, ce-am pierdut, ce-am castigat,
Cand, pe rostul limbii mele, nu te-am inteles exact.
Cand pe pasii, de surdina, pasii mei, imi plang in zori,
Eu pe tine, te iubesc, atat de tulburator,
Incat orice, fac, pare-mi se un calvar, un timp, demonic,
Pentru, mine, cel care nu o sa incerce, sa devina, act eroic.

Pleaca, dute, defapt nici nu ai sa vi,
Ce de fapt?! In solitudine, sunt insusi,
Piatra, ce zdrobita, se matura, la orizont,
Fara, de ce simt prea bine, fara niciun cont.
Lasa-ma, ce-ti trebuie?! Lasa, ca asa e bine,
Sa fie atat de rau, cat, nu stie inca nimeni,
Sa patrund, o energie, ce o pierd, ce-o risipesc,
Ca nu am nici voie, nici nu-cerc sa indraznesc.

De-ai sa pleci, ar fi un tron, neirosit de mine,
Caci, nimic, e un atac, de indulgenta, uita-ma, iubire!
Uita-ma, mai lasa-ma, sa ma spanzur, intre randuri,
Ametit, de acelasi, netriumfatoare ganduri,
Ne-nteles , de propriul geniu, ma afund, dupa abis,
Lasa, sa-nteleg, sa vad, sa simt, totul ca un vis.
Ai, sa mergi, n-ai sa mai sti, ce-am gandit de mi-am dorit,
Eu poza, de-amintire, ma mai, prafuiesc, pe
O cruce, adaptata, pusa pe sicriu.

Da, pe sicriu, sa stau cu mine,
Sa-nteleg, de ce si cum!, Sa dispar
Asa, cum sunt, fara un ramas, de-augur...
Cu sufletul, cenusiu, un mortar, sters de cultura,
Caci, tot ce am ca sa scriu, sunt versuri, patate-n ura...
Calmul, se asterne, las, se misca, iar cu tunet,
Iar de-aici, nu mai am darul ca sa lupt,
Pentru ce? Pentru-o iubire, ce m-agit, sa n-o castig,
Las, probleme, toate, le-nteleg, sa le accept,
Sa ma aplec, caci rostul lumii, nu mai zace intr-un suflet.

Si plecata mai departe, de mana cu-altcineva,
Iti traiesti, destinul, ce ti-l crezi, ca ti-e menit...
Am sa inteleg, de-acum, ca iubirea e un mit...
E un sumbru, glas, ispita, ce o paresc de-un timp...
N-ai sa sti, sa simti, ce am simtit, ce am gandit,
Confruntarile, din sine, mintea ce se zbate greu,
Sa-nteleaga, ce nu stie, sa-nteleaga ce e greu...
Sa astepti, sa nu mai fi, sa incerci sa treci, de toate,
Ca la randul tau sa vezi, altii sa te-arunci laoparte.

Sa fii tu, in gandul meu, sa gandesti,
Maruntul vers, demn de-o patima iertata,
Sa petreci, surdina vietii, ca rima, nerimata,
Sa disipi, o cianura, ce-o consumi,
Ce-o absorbi, in reci, tunete, de suferi,
Sa te-nneci, in cuvantarea, propriei religii seci,
Sa petreci si tu ca mine, noptile, noptile,
Atat, de aspre, intre randuri, moarte.

Dar, plecaciunile, nu le-am facut,
Nici in iad, nu incetez, sa nu raman cu fruntea,
Pusa, drept, in versul foii,
Ignorant, de luciul smolii,
Artagos, de timpul, furtunos,
In foc, in foc, topindu-mi,
Dorul, meu, izolandu-l,
De vreo putinta, de a-ti spune te iubesc.

Printre vii

2011-03-11T02:06:00.001-08:00

Printre vii

Dau sa-ngan, cuvinte, dau sa-ngan idei marunte,
Sa lovesc, apartenenta,fara patronaj in auspicii...
Sa inchid, pe-o culme ochii, sa reneg, un gand in spume,
Caci, de aici pana la tine, e un drum pavat cu critici.

Iar, in versul meu, nescris, pun atentia, pe randuri,
Cand, iar ai sa pleci, eu te caut printre ganduri...
Cand, iar lumea, e un vis, nezamislit,
Am sa neg chiar si cand mor, ca am fost un nesimtit.

Las, sa treaca altii raul, eu imi sap aici, tunel,
Sa ma-nchid de lumea toate, caci asa sunt eu de fel.
Sa lovesc, peretii, plini cu rame, sa respir aerul umed,
Sa simt disiparea energiei dintr-un tunet.

Sa imi spun de-atatea ori, nu exist defapt deloc,
Iar ce fac, defapt e holograma, unui om deja mort.
Ce sa fiu?!, eu printre-aceia, ce iubesc, mai bine sa nu simt,
Caci, pana, te-astept pe tine, va mai trece prea mult timp.

Acolo-n tunelul meu, nu-mi doresc, ce mi-am dorit,
Defapt linistit si asudat, realizez ca nu-mi doresc nimic.
Si sa stiu, caci consolarea, e o perna, calda,
Voi uita, poate de tine si de ce-ar fi fost daca?

Si nu!, intrebarea ce-ar fi fost?! Nu mai are importanta,
Ca, aici, nu sunt nici viu, nici mort....
Si uitandu-te pe tine, tu vei fi, ce poti sa fi,
Eu raman in lumea mea, tu esi printre-aceia vii!

Vis gasit

2011-03-06T03:46:00.000-08:00

Vis gasit

Iar de gand, m-ascund pe-aicea,
Adun zumzete, le strang cu piulita,
Ma mai misc din loc in loc dupa,
Lucrul, care sa-mi, dea sau sa-mi poarte cu noroc.

Dintr-o parodie scurta, iar atarn, cuvinte-n unghi,
Si la orice, partitura, o ascut, ii rup din muchii,
Cand gandind, pe orice, bolta,
Stau visez, ce nu cunosc, toata vocea pe derost.

Caut inca un motiv sa-l sfidez pe dumnezeu,
Cand iubirea pentru tine, ma loveste cu un dor.
Parca, totul, e doar, ce ar putea fi,
Cand, ma-ntreb, peste un veac, oare ma mai sti?

Si sa plec, ma-ntorc, astept, refac cararea,
Dupa, dupa, iarasi dupa tine...
Mai alerg, incerc sa dau de bine,
Ma opresc, ma mai gandesc, asta e iubirea?

Si de-ar fi, eu nu mai cer, nu mai doresc,
Parca, visul asta, nu e-al meu, caut stapanul,
Sa ii spun numai de bine, sa mai aiba grija,
Sa isi tina, visul, nu sa-l lase ca sa fuga.

Perspectivă – Abonaţi

2011-02-25T12:59:00.000-08:00

Perspectivă – Abonaţi

Poet

Perspectivă – Abonaţi

2011-02-25T12:58:00.000-08:00

Perspectivă – Abonaţi

Poet

Prea ieftin si sa mor

2011-02-25T11:42:00.001-08:00

Prea ieftin si sa mor

Se aduna, impreuna, dulci soapte, seara
Cand e frig si norii stau in clar la luna...
Se aduna, idealuri aruncate, de noi toti,
Dupa ele nu te mai intorci.

Schimb din nou, fatada, cu o alta fata,
Se aduna repejor, sa ma critice indata.
Si din nou, totul aspira, la inalte voci domnesti,
Ca mai nou, nu sunt bogati, sunt regine sau sunt regi.

Ce imi pasa de acestea, eu in coltul meu, dezis,
Nu mai stiu nici ce bine, nici ce fara de sens...
Ma invart dupa cortina, caut lumea dupa colt,
Dar degeaba caut eu, ce nu gasesc.

Nu te cautam pe tine, ma feream de gandul tau,
Ca de cand ma simt asa... incepe sa-mi fie rau.
Dar s-agit, peluzele, las sa creada continuarea,
Mai, intreb acum? Unde-mi caut si eu soarta?!

Dar agat, de umbra, un palton, de caprioara,
Fug, pe malul inghetat, imbracat in haina de aseara...
Stau, incerc sa imi inchid ochii, fac efort sa depasesc momentul,
Unde sa imi caut scrisul, un caiet si testamentul.

N-am trecut nimic in el...
Pentru ca nu am nimic sa trec...
Decat foi cu miluinta...
Sunt prea ieftin si sa mor.

Dintr-o data...

2011-02-21T11:55:00.000-08:00

Dintr-o data...

Dintr-o data, totul sta tip-til, ca un scrum,
Se asterne, fuge totul, ramas bun.
Tu, pui accent pe inocenta, multa straduinta,
Pe cand, pun accent, pe neaccent, sa raman in umbra.

Te vei inalta, pe culmi, ca pe la noi, nu prea inalte,
Off iubito, te-nteleg, cand te dai mai laoparte...
Si sunt, eu, in umbra mea, departe, in apropierea asta,
Am plecat, fara sa ajung, ma miscam stand.

Si se-aude, cum se-aude?! Eu de unde sa mai stiu,
Caci probabil au fost vise, ce-mi doream sa fiu?
Imi doream, sa imi doresc, deci cand imi doream,
Pe seriozitatea mea, nu-mi doream nimic.

Si sa fug, de drumuri stramte, caci ma catar, de un stalp,
Incerc ca sa imi dau drumul, peste drum...
Iarasi, vad ca zice, vreunu, ramas bun!
Pe cotetele de-aici, intr-o tara, ca si presedintele,
Nu am timp ca sa imi pese, chiar de nimeni...

Pai incerc, sa fiu serios, cica noi, artistii,
Ne umflam nasul pe sus, ca pe jos, ne-ar curge...
Dar, acesti pretinsi, pastori, ai literaturii noastre,
Ne vorbesc de multe glume, cum ca-s bune, doar ca-s proaste.

Si sa-mi fie, cu intelepciune, fara mers, de-aici, pe-acolo,
Domnilor, nu suntem, viciali, noi suntem solo,
Nu punem, lanturi de aur, intr-un mercedes nenorocos,
Ca-si blesteama, inginerul arta... uite ma... l-a luat un prost.

Netranscedental

2011-02-19T10:14:00.000-08:00

Netranscedental

In ceata noptii, vor trezarii, din balta niste umbre,
Vor, ataca, orice, miscari, senine...
Caci pana acum, nimic, nu s-a schimbat de fel,
Iar ritmul, parca, e tot mai tembel.
Ma mai gandesc, daca, sa actionez, in cinstea mea,
Sa fie, cu oroarea, cu care m-am sprijinit deja...
N-am sa doresc, defapt, nu cer, nimic, de la oricine,
Deci cer atat de multe, de la mine.

Pe drumuri, nepavate, zdrobite-solul,
Ce isi ridica, praful, deasupra, cum mult deasupra mea,
Si canta, toti cu ironie, off, tara grea...
Si-am sa pasesc, fara grija, pe solul turmentat,
Cand gandul, spune,da , a fost adevarat.
Iar anotimpurile vor trece, pe de-a randul,
Zburam de-asupra lumii mele, macar cu gandul?

Si unii se intreaba, ce inseamna realitatea?
E un esec, o arta, o prostitura, neechivoca.
Azi toata lumea, e doar, fisura, pentru-o roca.
Unde esti tu, aceea, ce ma minte, cu atitudine jegoasa,
Se poarta dupa sine, iubirea, sentiment, de iasomnie...
Arunca, dupa dracu, cuvinte de iubire!!!

Si se ascunde, timpul, de dupa flori mucegaite,
Petale, adunate, petale ofilite...
Macar de pe nocturna, mai joaca astia mingea,
Ce important e scorul, ca sa castige cineva...
Pai acuma.,.. pe timpuri, din acestea culte,
Iubirea e considerata, un cult transcedental...
Dar Kant, e mort, s-a dus deodata...

De-acum ...

2011-02-15T12:29:00.001-08:00

De-acum ...

Si cateodata timpul, e un teren de joaca,
In care, din pacate, nu te gasesc vreodata.
Dar cer, un timp, ragaz, sa ma gandesc mai bine,
Cam, cum ar trebui, sa fac, sa dau de tine.

Chiar, de as, intelege, modele, sinteze,
Cuvinte, inchegate, de dogme, asezate.
Nu inteleg, de ce m-as prinde de zori, acelei lumi,
Daca pe tine nu te regasesc, zorii aceia au apus.

Si sa schimbe, restul, in orice vis, dar fara tine,
E peisajul incomplet, nu ma intelege nimeni...
Pe pasii pe care voi, aprofunda, iubirea pentru tine,
Va sta sa zaca, gandul meu, pustiu, in simple forme inutile.

Dar ce sa cer, ce sa doresc, te voi creea, de voi putea,
Atunci, voi sta, spre, propria, menire...
Caci, toate visele, incep cu tine,
Caci toate visele, se sfarsesc doar cu mine.

Si ce va fi, pe mai incolo, e un fragment, distrus,
Caci fara tine, nu am nimic de scris nimic de spus.
Aceleasi replici, pentru mine, regretele de maine,
E cam putina resemnare, sa spun de-acum adio oare?

Cum am spus

2011-02-13T06:45:00.001-08:00

Cum am spus

Scapatat, din arcul, unei molecule,
Dau, sa imi vad spatele, in reflexia unei bule.
Dau, din tot, ce pot s-adun, in reactia de sinteza,
E-un concret, de monstre, aruncate, din profil.

Si acum, aspect de cauza, ma agit, intamplator,
Ca sunt negru, pus sub lupa, lang-un reflector...
Cartea, ce e aruncata, e patrunsa, unsa de un mucegai,
Dau, dar nu citesc prea bine, la capitolul din rai.

Ingerii, zeii, sfintii, se cunosc ei intre ei,
Poate, undeva pe-acolo, s-au format si derbedei.
Eu, astept, reactii, nefiind un paranoic,
Auzi, inger digital, mic si anormal.

Pai mi-este totuna, masini de exploatat,
Ce credeai, ca lumea asta, e un fel, de paradis ciudat?
Dar, acum nu bag de seama, ma impiedic, dupa scari,
Cad, ma murdaresc, ma sterg, plec.

Intr-un colt, de umbra, masor timpul muritor,
Ma intind, imi indrept gatul, stop.
Iar, de parca inca ma mai doare, vreun mister,
Fac doi pasi in stanga, dreapta, plec.

Plec, daca nu, ma duc cu gandul, dincolo,
De tot, ce cere, ce doreste intelegere, de la vreo femeie...
Ce ruina, este in jur, lumea asta, am primit-o,
Dar acum, o dau retur.

Care, stie de iubire? Te inseli nu sti nimic,
Caci, prea bine, realizez, ca te-ai tampit...
Vreau pe cineva, sa tin in brate,
Cand am bratele in spate!

Plecati, domnilor, lasati, un biletel,
Cu mult drag, m-am dus si eu...
Insa, nu a fost, chiar simplu, am primit un sms,
Inainte sa-l citesc, am sa-ncep sa-l sterg.

Va veni, ca daca nu vine, nu vine...
O copila, blonda, bruneta, roscata,
Ca afisele, de pe autobuze, de la crema hidratanta,
Ma va strange-n brate, iar eu casc...

Tu, femeie, inteles divin, uitat,
Nu ma vezi ca sunt un drac?
Mai, hai, ca n-am talent, de a ma descrie,
Ce ti-e drac,ce ti-e un sfant?!

Stau sa ma gandesc, zadarnic, sa inteleg ce este bine,
Te-oi tine, o luna, doua, ca sa vezi, ce nu-ti convine...
Si-ai sa pleci neinteleasa, diva, o madonna,
Doar asa,ca amintire, am sa-ti fac o poza.

Sunt, complex, ca un cub metatronic,
Dar cand fug sa nu ma-nsor, realizez ca sunt atletic.
Pai, ce sa mai fie, nu sunt, domn ca Macedonsky,
Cum am spus, sunt scaraoschi.

acel mister

2011-02-12T12:15:00.001-08:00

acel mister

Atat de trist, se matura, pustiul,
Isi plimba, mortul viul...
Se agonizeaza, mascarada,
Nu poate... mai mult ca sigur ii vina mea....

Te-as tine-n brate, dar mainile,
Le simt, cuprinse, zdrobite printre stanci,
TE-as saruta, dar gura mea, e putrezita,
De-atatea, vorbe, caramizita.

As rupe aliante, sa vad, razboaie,
Sa vad desertul in furtuna...
Ma lupt zadar, caci nu e rost,
Eu, rad, cu gandul reintors.

As pune, multe, parafrazari, obturate,
Dar nu centrez, cuvinte vii, eu nasc cuvinte moarte.
Si nu mai rad, in sinea mea, se duce totul,
Ti-am spus, s-astepti, dar vezi, acuma trece mortul.

Iubeste-ma, dar nu, defapt nu ma iubi,
Caci nu mai cred, nici ce-am vazut nici ce va fi...
O pauza... si-ncepem iar,
Iubirea ce ti-o port, in vechiul ritual.

S-astern, pe catastife, cuvinte, iarasi cuvinte,
Ma lasi, aici, printre morminte...
Ma pregatesc... sa rad, printre sicrie,
Sunt mai nebun, acum , ca inainte...

TE tin in brate, cu gandul, o imitatie,
In clasica, asteptare, dupa o mangaiere...
Si vreau sa inchid ochii cu linstea deplina,
Sa nu te mai iubesc, sa nu imi port de vina.

Dar, ce sa inteleg, pe drumul meu,
Te regasesc, in vis, deci te visez mereu...
Iar, stiu, insa, cred, dar, iarasi nu mai sper,
Dar, uite, ca a murit, acel mister.

Si cu si fara tine

2011-02-10T12:31:00.001-08:00

Si cu si fara tine

E-o seara, de sublim, de-un amarat atac,
E seara, ce se lasa-n constrast, in seara asta ca un mort.
E pasul, trist, ce nu mai lasa umbre,
E lumea trista, pentru mine, dar care lume?

Atat, de obosit, ma dor, da si visele ma dor,
Mi-au inghetat zadarnic mainile...
Caci eu tot scriu, un vers, o strofa, o poezie,
Si-mi e, de-un timp prea greu.

M-am saturat ca sa mai simt, incerc sa nu gandesc ,
De timpuri petrecut rau, incerc sa nu mai stiu nici cine-s eu...
De atingeri, nu vreau sa stiu ca am simtit,
La fel a fost, acelasi mare mizilic.

Si s-ar mai scalde, un fir de-argint, in voia sortii,
Sa straluceasca medalionul la gatul mortii...
De marea, arta, de marele iluzionist, dar mort,
E mama noastra, minciuna, tuturor...

Si ce sa spun si ce sa vad si ce sa scriu...
Ca toate visele se scalda de-un pustiu.
Nu e vreo sansa de mai bine,
In lumea asta, n-ai cu cine...

Singuratatea, mediumul transcedental,
Traieste bogat, sarac, n-ai vreun rival.
Nu te-am avut... de ce sa cred ca voi ramane mazilit?
Defapt, acum, ca-s sincer, n-am prea avut nimic.

Pamantul ma inghite, e bine ca sa inteleg pe cine,
Pe cine inteleg ca-i dumnezeu, va fi un trist cum sunt si eu...
E-o pauza, de sentimente, nu-s trist, nu ma gandesc la tine
Si vor mai trece, multe vise si cu si fara tine.

Atat iti cer

2011-02-04T07:34:00.000-08:00

Atat iti cer

De atunci, de cand, stiam, ce-mi doresc mereu,
Pana acum, in clipa aceasta, ma gandeam cine sunt eu?
Dar observ, sclipiri de diamant, in decorul asezat,
Te obesrv, pe tine, ma gandesc la tine, te gandesti la cine?

De-as avea, toate comorile, sa le preschimb in tine n-as putea,
De aceea, tu, o miscare, o vibratie divina, o zeita,
Imi provoci, atat suspans, consacrat pe neputinta,
De as sti, ca te-am ratat, viata-mi, o sa-mi port o vina.

Ce-i, mai suav, decat visul, cand conduci, atatea sperante,
Ce-s arzatoare, ce ma fac ca sa intreb, cum, de ce, te-am intalnit in cale?
Insa, as arunca, undeva in van, toata viata mea,
Pentru o zi, o simpla zi, sa fi doar si doar a mea.

Afara e atat de frig, totul pare inghetat,
Dar, oricat de frig ar fi, mi-ar fi, eu pe tine tot te plac.
Si sa stiu, de bine, ca zadarnic e tot ce imi doresc,
M-ai, bine, ma-ngrop de viu, dac-asa tu ma iubesti.

Mai am, atatea, ecuatii, solutii sa le pun,
Dar, chiar asa, de nu iti plac, am sa le uit...
Am, sa innec, atatea clipe, de ai ca sa imi ceri,
Doar un sarut, doar pentru mine, atat iti cer.

Fara lumea plina de ratati

2011-02-03T12:27:00.001-08:00

Fara lumea plina de ratati

In incinte, medii fabuloase, de cuvinte,
Ce gandeste fiecare, despre sine?
Nu e scris nimic in stele, e arsa parerea de bine,
Cand, te-ndrepti, astepti, sa vina cine?

Pasi, impiedecati, peste noi trec ani,
Ne trezim, ca si dusmani...
Mituri, necinstite, cine mai are timp, de cine?
Pasii, asezuti cu grija, iar se-mpiedica, de-o vina.

Si sa fie totul, de cum este, nu-mi lipseste de-o poveste,
Cand tiparul meu, rapit, nu mai stie, mai nimic...
Of acele voci,ce ti le sopteam,intelegerea mea in onorul criptic
Totul, vine, trece, gandul meu cu gandul tau, decor rece.

Off, asezam nuanta, pasim iar probabilitatea,
Ca se spune, ca nimeni nu stie, ce e rau, fara sa stie ce e bine.
Hai, doar, sa ne tinem impreuna,
Fara sa ne mai soptim, sa ne integram, intr-o conventie.

Sunt, doar eu, produsul lumii, care nu produce, doar consuma,
Multa tragedie, ce din actuala, devine postuma.
Dar, nu acum, acum, nu sopti, nu vorbi,
Nu mai vreau sa stiu, cine suntem, ce vom fi.

Vreau sa dau uitarii, ecuatiile, ce-mi consuma,
Metapsihicul, modern, inghetat, de clasicul, neefemer...
Dar... macar, acum, o clipa, lasa sa nu ne mai stie nimeni,
Vom, trai imbratisati, fara lumea plina de ratati.

Schimb de vise

2011-01-30T05:09:00.001-08:00

Schimb de vise

Uite, soapta cum deodata, merge inclinand, destinul,
Intre noi si lumea noastra, mai ramane timpul.
Iar, cand totul, vai si-amar, un petec de tarana,
Mi-am dorit, macar, odata, sa te tin de mana.

N-ai sa sti, nici toate astea, nici macar, de ti-ar pasa,
Caci, voi disparea, vreodata, cum se stinge-un fulg de nea.
Grea, constiinta, ca sa port, eu dupa tine,
Nici macar, mi-e greu sa cred, ca te-ai fi gandit la mine.

Vina, de ar fi a mea, vina, asta pentru ce raspund,
Sa uit tot, sa mor de maine, sa nu spun niciun cuvant.
Nemiscat, in umbra, unui bec, ce-abea, mai bate,
Cu lumina lui plapanda, de pe-o parte pe o parte.

Nemiscat, incerc sa uit, de toate, intr-un mers intruchipat,
Chiar de chipul tau, m-apasa, resemnarea, grea menire,
N-am nimic, de referinta, nici macar, un petec, de intelegere,
Dar, sunt abandonat, de toate, idealurile, pe care le-am si uitat.

Dar degeaba, gandul meu, vrea s-ajunga la al tau,
Caci, nimic, nu pare, cu aceeasi apasare,
Cum apari, ca si madonna, visul meu,
Unde tu esti, tot ce alta nu mai are.

Dar le ti, nu pentru mine,
Eu imi, misc, durerea, cu gandirea.
Te, iubesc, ca asa mi-e firea,
Dar tu nu vei fi, intelegatoare,

Poate, orice, vis, e moarte, cu iluzii deopotriva,
Caci din nou, eu te iubesc si din nou imi port de vina.
Si-am sa fac un pas inapoi, renuntand, la visul meu,
Ca tu, fericita, sa iti urmezi visul tau.

Prostul plange dupa ce nu are

2011-01-30T05:08:00.000-08:00

Prostul plange dupa ce nu are

N-am sa imi cobor, sinteza,
Ca sa cer, putina resemnare...
Prostul plange dupa ce nu are,
Eu doar plang o nepasare.

Te-oi vedea, o stea, un consum de energie,
Iar, incerc sa dau, de visul, innecat, dupa tine innecat.
Prostul plange dupa ce nu are,
N-am nimic, dar tu ai totul, intr-un zambet, dupa tine zambitor.

Tu inger, eu reversul, cel mai mare, nesimtit,
Caci, probabil sa am totul, m-as gandi ca n-am nimic.
Prostul plange dupa ce nu are,
Eu nu plang, ca-s nesimtit.

Prin prostie cu toti trecem, inuman sa stam aici,
Dar sunt multe animale, ce vorbesc, pretind pretentii.
Prostul plange dupa ce nu are,
N-am sa plang eu, desi nu imi este prea bine.

Pasii, tai, pasii, mei, lasa urme in zapada,
Vine vara, totul trece si a fost ca niciodata.
Prostul plange dupa ce nu are,
Eu mai plang o nepasare.

...cu o drama

2011-01-26T12:53:00.001-08:00

...cu o drama

Chiar, de as muta muntii, teoriei punct sa-i pun,
Tu, sa ramai, pe orbita, cu care te-ai zamislit,
Eu adesea imi port vina,
Chiar, daca nu am facut nimic.

Si cand, pamantul se va opri din axa a se mai roti,
Eu voi fi cenusa, iradiata, de efectul de chatarsis.
Poate, ca nu am, nimic sa mai privesc, sa mai doresc,
Poate, ca in sinea mea, de la un timp, ma inteleg.

Caci, fiorii, se inalta, pe orbita occipitala,
De se spune, ca invata, cum sa inspaimante-o farsa...
Off, big bang, totul dintr-un ac de gamalie,
Am ajuns, sa vad, cum timpul se curbeaza dupa mine.

Sa-nteleg, ca privind stelele, am schimbat scripticul,
Caci privind, e atat de suficient, incat sa schimb tot parcursul indecent.
Parca eu, te-as tine-n brate, ca pe un mister ce il ador,
La final aceeasi teama, teama sa nu inteleg.

Sunt mistere, sa le stii pe toate, nu este posibil,
Caci, prin propria functie, ai schimbat mersul sortii...
Si din nou, doar privind creezi inca o dimensiune,
Incat cauzalitatea, e-ngropata, de-o esenta quantica.

Iar, de nu te tin in brate, nu te tin si asta este,
Nu am timp, caci inteleg, ca ramane o poveste...
De-o iubire, refuzata, de-o iubire, imorala,
Ce se-nneaca, zambitor cu o drama.

Prospective

2011-01-25T09:34:00.001-08:00

Prospective

I love, all the things that does not matter.
I enjoy humility, the matter of the poem.
If in fought for my annoying point,
I will will lose, your understand?

I simply make request, for your godly lips,
If i get, all that i want i will be, the honnour kiss.
Seems, i am the big evolved, only celibate,
Ask, if asking give good answer?

Running in single harness,
Go away, i know, that you just do not,
Want my love, so why do i want you?
If i understand i am fled?!

Maybe,.. maybe, all this wish,
Screw back, that game i am just on,
If i dont make this work my way,
Well this prospective, i have to pay.

Jocul de-a vina.

2011-01-23T11:46:00.001-08:00

Jocul de-a vina.

Traiesc, dar nu de mult, o lume,
In care multe lucruri, le simt, miscandu-se in paralel.
Din nou, raman, asentiment, pierdut fara apel
Si l-am creeat pe dumnezeu sa nu simt dorul tau.

Totul, o fictiune, o norma fara sens,
Ma simt ca si guvernul, un om nepotrivit.
Dar, tu, incepi sa-ti pierzi din importanta,
Acelui lucru, care imi primeaza.

In spor, de vis, ating un electron
Si-am cauzat, efectul nedescris, de dom.
Nu mai privesc, acum doar simt, materia si masa,
Din nou, parca din nou, presimt nuanta.

Tu, fugi... te vad, te simt cum vibratia o misti,
Iti tremura o voce si nu-ntelegi, ce ti-as fi zis.
Sunt eu in doua locuri, imposibilul e posibilul,
Iar eu, sarut, atomii intre ei si-ti cer sa nu ma vrei.

E vina ta sau nu e, nu stiu, dar simt ca si Rosetti,
E vina mea, ca eu, nu-mi port de vina la nimica.
Iar Paunescu-i mort, se odihneste undeva,
Parca il aud cum striga,- dar ba, e vina ta!!!

Asasinatul

2011-01-21T12:50:00.000-08:00

Asasinatul

Seara, cand pe strada pasii ti petreci,
Dupa colt, in haina neagra, te pandeste-un om.
Niciodata, nu a fost asa, te-ai gandit in mintea ta,
Insa asasinul e atat de calm, nici nu stie,
Ca tu, nu meriti, scena ce-o petreci...
Si simti, cum, pasii, tai, se misca, in reluarea de surdina,
Ai o premonitie, ca o sa iti petreci ultima clipa.

Pasii inceti, pe asfaltul, umed, plin de noroi,
Dupa zapada, ce s-a plans, pe straduta aceea.
Te gandesti, daca, e mai rapid ca si tine,
Daca glockul 26, are oarece precizie...
Insa el probabil, are beretta sau browning,
De la distanta, de la care te pandeste,
Sansele tale, nu se sustin de o probabilitate, corecta.

Asasinul, iti cunoaste viciile si dispare nevazut...
Insa pulsul inimii, nu se stapaneste, a nu se alarma.
Caci tu sti, ca lumea asta, ranjeste dupa teama si respect,
Iar secretul ce il porti, nu te face inteles.
Insa nimeni, nu-si asuma riscuri....
Parca pasii tai, ce ti-i auzi, iti trezeste nostalgia,
Iar mai mult decat atat, treci pe langa casa ei
Si ii vezi copilul, care are cinci ani impliniti.

Te gandeai, cum te visai, tu cu ea, in casa aceea,
Insa altul, ti-a luat visele, tot ce-ai crezut.
Iara ea, nici ca-i mai pasa, de ce-a fost la inceput.
Iti regreti, conditiile, in care te vezi ca mori,
Insa moarte o astepti si te-nchini, rabdator...
C-au trecut, atatea clipe, in care ea, n-a fost,
Sa iti spuna, soapte dulci, in schimb, mosteniri amare,
Ai lasat, in urma, ta, inca de cand, te-ai asociat.

La Lyon, lumea e altfel, mafia, e tacuta pentru unii,
Tu, in schimb, te-ai asezat sa reglezi conturi...
Toate in schimb au fost, bune, pentru realizarea ta,
Nici acum nu-ti vine-a crede, ca ai devenit asasin,
Iar, chiar si defapt de vina-i ea...
Caci, in starea depresiva, ai decis ca vrei doar bani,
Iar de mic trageai la tinta, in armata, ai ramas model,
Ca ai nimerit, o tinta, de la 2000 distanta.

Prima victima, a fost de la distanta, cam vreo 200,
La a cincea inca te-ai fixat la 40, caci ai devenit maestru,
Esti expert... rasuflarea, sta, nu-ti bate, iar cand bate,
Tu astepti, sa tragi, intre doua, rapide batai,
Tinta, este jos, e moarta, banii sunt ai tai...
Cum inflatia crescuta, ti-a adus, vreo 25 000 pe cap,
Tu in viata nu mai ai nicio grija, de care sa iti fie teama,
Cu exceptia, vechii probleme distincte, framantate.

Inainte ca sa pleci, ti-ai facut un plan, ce, cum sa spui!
Ai fi vrut sa se intample, cum se-ntampla orisicui.
Ce frumos, iti repetai in ganduri, fraze intregi invatate...
Off, sa sti, ca ma confrunt, cu prea multe, dorinte, ispititoare,
Si am stabilit, ca-n viata, patru temeri, sunt pentru propria minte,
Prima frica, ar fi, ca tu s-ar putea sa ma iubesti,
A doua ti-o spun chiar drept, e aceea ca iubirea ce ti-o port,
Ne-ar putea face un cuplu, reusit intr-adevar.
Iar a treia frica sigur, imi este, ca am incredere in tine,
Cat despre a patra, ea e moartea.

Iar daca primele doua, nu voiesti a se-ntampla,
Eu mai am doar doua temeri, ascunse in mintea mea.
Incredere, nu am avut niciodata, niciodata, n-o sa am pentru altcineva.
Iar de imi infrangi si teama asta, eu raman cu moartea,
O voi infrunta, daca pentru tine, nu sunt nicidecum suficient,
Am sa-mi iau larevedere cat se poate de discret.

Ce folos, de toate-acestea, cand ai privit-o, ai vazut-o,
Cum se saruta, langa blocul, ce-i lipit de ambient...
Poate, asta este soarta, cuvintele, ti le-ai ros,
Ai privit-o dupa un timp, nu i-ai spus nimic, deloc.
Ai stiut, ca rost nu are, sa incerci ca sa mai faci ceva,
Fiindca, asta este soarta, ta...

Cum probabil nimeni, nu te-a iubit,
Tot asa probabil, niciodata nimenea nu o s-o faca...
Si ramai, atat de straniu, tu in mana cu o arma...
N-ai putut s-apesi, tragaciul.

Nici bine, n-ai terminat, de aminte sa-ti aduci,
Caci acelasi asasin, te someaza, in genunchi.
Tu il rogi, sa nu te-omoare, decat stand in fata lui,
Caci, il rogi, chiar dinadins, pentru demnitatea ta si-a lui.
Esti intors, il ai in fata, pe benelli, arma ce-ai iubit-o ca pe-un fiu,
Inchizi, ochii, ii spui, trage... acuma nu mai esti viu.

Ce nu o sa se intample maine

2011-01-19T12:43:00.000-08:00

Ce nu o sa se intample maine

Planul cel mirific, se arunca din carlig,
Caci, nimic nu e ce-mi pare, nimic.
Eu, de partii, restranse, viata mi-o analizez,
Caci ce este, asta este, sa fiu prost ca sa mai sper...

Da, era probabil, intr-un mod scazut,
Ca eu, sa am tot ce mi-as fi vrut...
Insa ochii tai, caprui, poate ca in sinea lor sunt reci,
Nu, nimic, nu plange, nici nu vi si nici nu pleci.

Ma confrunt, cu ganduri multe, la duzine, puse-n cui,
Caci oricum, ramai, cu cine?... nu conteaza ce mai spui.
Se rastrange, pe orbita, orice colt, de paradis,
Ca raman, din biblioteca, o carte, ce nu trebuia sa o fi scris.

Of, suspans, m-am lasat pierdut intr-o iluzie,
Lasa, ce conteaza, ca raman sau nu cu tine?
N-ai sa sti, iar daca vei sti, prezum ca nu te afecteaza,
E.. normal, nu m-ai iubit niciodata.

De ce-as crede, ca in viitor, se prezuma a fi altfel,
Cand defapt, noi stim prea bine, nu iese de niciun fel.
Of, teatrisme, nici pe astea, nu le-ndur,
Nu-s naiv, nimic din fire, nu ma face sa ma schimb.

Cam ca-ntotdeauna, de era, era de-un rang, prea maiestos,
Dar sa realizez, nu esti regina, unui, om , ce simte prost.
Sa ramana totul, cum vei vrea, eu cu singuratatea mea,
Care nu este, inselatoare, e doar, ce este ea.

Care nu zambeste, nu-mi promite , nu se supara pe mine,
Ba mai mult, ma-ntelege si ne intelegem bine.
Fie voia ta, mi-o spui si mie, sa-nteleg, macar de-acuma,
Sigur, ce nu o sa se intample maine!

Aspiratii compromise

2011-01-17T11:39:00.001-08:00

Aspiratii compromise

De pe langa, scapatate, firicere, de argila,
Se-nvoi, scheletele, ca sa iasa la lumina.
De, vii, sunete, se-aude, se incinge,
Chipul meu, ce arde, in lumina, ce se stinge.

Toata-i, pacoste, pedeapsa, te, ah ,ma opresc,
E mai bine, nimeni sa nu stie, ce-mi doresc.
E mai, dulce, ignoranta, decat glumele la prosti,
Ma ascund, in mersul, umbrei de un fosnet.

Nefondata, presimtirea, totul e cum e,
Niciodata, nimenea, nu a inteles de ce...
Nu-nteleg nici eu, dar poate, cateodata intrebarea,
N-are dreptul la apel, nicio libertate, nu prezinta...

Nu prezint nici eu, prea multe, dar nu cer nimic, vreun schimb
Am incredere, in cine?... defapt nu ma cred in nimeni...
In afara...defapt eu ma-ncred, in parul blond, care zburda in fanfara.
Insa nu-mi promite, ba mai mult imi compromite, aspiratiile de maine.

Caci e una, a nu cere, alta este a dori,
Insa nimic nu-i placere, insa in nimic, platesc intreg destin.
Poti, sa imi zbori creierii, poate asta e-o solutie,
S-or petrece neuronii, intr-un lant al mortii.

Uite, cand privesc zambetul, ce-i divin, sau mi se pare,
Ca esti cea mai dulce fata, care-omenirea o are...
Poate mi se pare, c-am vazut, perfectiunea,
Ce-i menita, sa-ti arate, ce inseamna, toate.

Dar va fi, un gand, mister, cred ca am innebunit,
Sau de nu, mai mult, mai rau, m-am in...
Off, dar totdeauna se termina, cu-n accent atat de tragic,
Pe masura, ascendenta, trupului tau, ce e magic.

In intuneric

2011-01-16T03:13:00.000-08:00

In intuneric

Picura, un strat, peste de altul de cenusa,
E un gri, de adaptat, pus anume ca o nisa.
Suflet, suflet, eu te strig, te-ndemn raspunde,
Dar sa inteleg, nu simt, nu am un suflet...

Off, da simt, in gandul meu, ce-i o lume fara tine,
De-as fi demn, m-as indemna, sa devin un cineva...
Totul, raportez pe doua orizonturi, universul,
Tu, doua lucruri, ce incerc sa le ating, indepartandu-se sublim.

Ce e menit sa fie, rationalul nu-i o superstitie,
Calmul, se lipeste de o vreme, clipelor ce-s efemere.
Tu, un cuvant, ce inalta muntii, dar care ma face ca sa simt,
O eterna repercusiune, o nevoie ca sa mint.

Ca sa pun in plan trecutul, nu sunt mandru de nimic,
Nici macar, de-acel respect, ce l-am castigat muncit.
Sa m-ascund e mai usor, sa spun adevarul, e un sfat,
Ce-i stiu masura, un lucru fara folos, activ, fara rost.

Nu spun, ca am fost, pe-un camp de lupta,
Insa sunt marcat, ca soldatii dupa un razboi.
E-o marturisire sumbra,
Cadavre si mult noroi.

Cum este sa citesti, sute de volume, mii,
Cand de fapt, tu nu traiesti, dar incerci sa fi?
Poate nu am multe-a spune, e usor, sa critici totul,
Nu sunt literar din fire, sunt o simpla cugetare, fara superstitie.

Pai sa tin in mana sceptrul, la un neam neoportun,
Mai bine il vad, pe dracu si imi iau un ramas rau.
Mai bine, ma-nchin la Budhha, singurul ce nu se crede zeu...
Insa renunt si la mine, de ar fi pe placul tau.

Bine, e o slabiciune, un impact, colaps, nefigurat,
In rezervele, de literatura, plagiata, ca o parodie, dupa literatura straina.
Sunt eu insumi, un ciudat deliciu, ca atunci cand inchid ochii,
Vad doi ochi caprui, ce starnesc ca o conditie, sentimente.

Cat ma lupt, ca sa neg toate, dreptul de-a avea ceva,
Ma atrage, cu atata bunatate, de ajung de heba,
De ajung, sa vad controlul, stagiar al mintii mele,
Cum imi neaga ordinul, in zadar ii spun ca nu.

Nu m-asculta, zici ca totul, actioneaza, in absenta propriei voi,
O sa vad dezamagirea, cum consuma, toata vlaga si-asa sufocata.
Voi ajunge, un cadavru viu, ce viseaza, ce se minte spre etern,
O faclie ce se stinge, eu... lipsit, in intuneric, in veci fara tine.

Blasfemic, nesimtit

2011-01-15T02:28:00.000-08:00

Blasfemic, nesimtit

De-as cunoaste ce cred ei despre bine, despre rau...
Mi-as creea comportamentul, intr-un stil idilic.
Ca sunt sau nu sunt, aprioric,
Las pe altii, sa ajunga, la nivel transcedental.

Unde e atata ratiune?, sunt si eu un corp de lut,
Ce creeaza sinonime, dupa bunul gust pentru prostul gust.
Da e nou, aud impresii, intr-un stil abominabil,
Ma rog sfintilor, daca nu sunt morti, la transcendent sa-mi dea prospectul.

Sa citesc despre bravura, de iubire, inchinata la cei trei,
Nici n-am inteles monoteismul, ba, e unu, ba sunt trei.
De ma rog la sfantul duh, sunt crestin sau sunt ateu?
De ma rog si la Iisus, el sopteste- nu ma lasa Tata sa-ti vorbesc.

O fi fost Iisus, om sau zeu sau ce nu este.
Da de ce, pe neamul masi, sa se puna pe o cruce?!
Blasfemie, nonliteratura, toate le gasesti in doua versuri,
Dar e totul din cultura, de pe timpul lui Zamolxis...

Cand un Dac, vorbea spre cer, il facea tampit pe Zeus,
Pai spunand ca e la fel, niciun fulger nu-i prin zona?
Lasa Doamne, eleganta noastra nu e de dorit,
Oricum sunt abject din fire, ca guvernul, nesimtit.

Cel mai dulce rasarit

2011-01-13T13:22:00.001-08:00

Cel mai dulce rasarit

Adormite, langa lacul inghetat,
Pe faclie, sbor scantei de neuitat.
E-un miracol, lumea vie de culori,
Aurore sclipitoare, ce iti dau fiori.

Sau un chip de marmura,
Cu dungi clare, ca si ale tale,
Prins intr-o ipostaza... inocenta, zambitoare,
Arati ca o floare.

Radiind, chipul tau, presara fericire,
Chiar si pentru, cel mai rau din lume.
Adevar, sau e minciuna, nu pot sa intreb ce simt,
Insa daca, tu te uiti la mine, mi-esta jena daca mint.

Off.. e paradisul, corpul, altar din praf de stele,
Te-a creeat natura, sa te-asemene cu ele.
Insa, daca ai sti, tot ce stiu eu despre tine,
Ai vedea... cat de binecuvantata, s-a sortit sa fie.

Da... ghiceste, ai ghicit ca esti frumoasa?
Esti o fata, nu ca alta, esti magie, o printesa,
Ce nu stie ea ca inca... emana doar bucurie,
Un decor mai elegant, din rai rupta o felie.

Si-ai sa fi, marea mandrie, pentru cine te priveste,
Caci, atat de sclipitoare, esti un soare,
Un rasarit, pentru tine a inghetat si iadul,
Tu esti cel mai dulce rasarit.

Prestabilit

2011-01-13T01:00:00.001-08:00

Prestabilit

Ingropand de pe acum, o simpatie, pentru,
Clipele de neimplinit, dar cu multa, intelegere,
Clipele de neatins, dar cu multa reculegere...
Chipul tau, promis de zei, fiori ai gandirii noi.

Nu m-aseman, cu aceia, ce nu cugeta nimic,
Nici nu sufar, ca aceia... nu-s frumos, nu-s nici simpatic.
Si ingrop de pe acum, in ascunsul, simtului,
Toata, relevanta gandului.

Clipele, tumbe de melancolie,
Ne vom duce toti, peste visele de maine.
Nu doresc starnirea, unor sentimente, magice,
Acum cand sunt tatuat pe suflet, cu nuante tragice.

Peste ego, de-am sa zbor, ma lovesc ca de o stanca,
Nu imi mai doresc nimic , inca...
Ne vom duce toti, eu raman, undeva lipsit de tine,
Inca nu mai este, timp, sa imi iau larevedere.

Dar acum, alte enigme, ce nu le pot descoperi
Si nu mi le spune nimeni...
Iar sa strang?!, din nou sa caut printre randuri,
Un motiv, la care tot ce simt este penibil.

Sunt penibil ca imi place, orice simt in jurul tau,
Intr-o buna parte sunt chiar fericit, intr-o buna parte-i rau.
Dar stiu sigur ca de tine, nu-mi pasa de dumnezeu...
Stiu solutia la toate, nu m-agit, astept sa mor.

Timpul , incerc ca sa am rabdare, pentru o diagnosticare,
Am incredere, ca momentele burlace, ma vor tine pana la moarte.
Asta daca nu cumva... dar in general se aplica regula,
Trist... te-am stabilit in viata, ca fiind exceptia.

Intr-un ritm ciudat

2011-01-11T13:39:00.000-08:00

Intr-un ritm ciudat

Inca un pretext cu ura, ca sa maturi bolovanii,
Sa faci lina calea ta, nu e loc, de nimic in urma.
Sangele, se misca, ca pe circuit de curse, in venele,
Ce stau sa explodeze, sa demoleze, cu adrenalina, excesiva.

Si-s pretexte, cum ca-n urma, te vegheaza cineva,
Acuma stam la cuvinte cu rezon, asta e vegherea ta.
Nu sunt mesteri, care apuca sa se lupte,
Pana si cortina cade, pana si in fata, sa prezica de o moarte.

Da, e dureros, e atat de groaznic, dar nimic nu se compara,
Cu atatea drame, ce le-am petrecut odata.
Si ca mine, sunt, cati sunt, lupta, sa descurce firul,
Pana totul, e haotic, plagiind destinul.

Noi nu plagiem nimic, noi suntem modele,
Ne luptam de zi cu zi, sa strangem, in pumni toata erezia.
In dreapta, in stanga, sunt umbre, conturate dupa paranoici,
Ca toti prind senzatia, ca se intalnesc cu moartea.

Aud, cum se infasoara, toata simetria, din atom in atom,
Pana cand durerea, e o fictiune, care inca macina cuvinte.
Prin eschiva, un croseu din partea stanga, deformeaza mandibula,
E-o etapa in reluare, dar o arta, rafinata, ce loveste de pamant, cu o zdreanta.

Candva, au fost sechele ce m-au luat prin surprindere,
Acum las tribut, in urma mea, ura pentru ura,
Sa acopere, pamantul, razbunarea, nu e o arma,
E modul pur, de-a infaptui dreptatea, care nu ti-o ofera nimenea.

Teorii, fictiunea care nu se-mbina cu cea mai apropiata realitate,
E ca atunci, cand pui in plic, din nou un semn de intrebare,
Si primesti raspunsul, nu, nu un semn de exclamare...
Raspunsul, e tot aceeasi intrebare.

Pe filozofia mea, sa am parte, de o critica, de timpuri vechi,
Cand ca si iubirea ta, nu-i nimic, sunt clipe reci.
O, si da, din nou, apuc, sa ma ridic, de la pamant,
De data asta, lovesc eu, deliric, antifobic.

O, de unde critici, daca e sa-i alungi pe snobi,
De unde mari genii, daca e sa-i ignori, pe idioti.
Si tot de-atatea ori, totul e o consolare,
Petale cu fiori, in clipe reci, fara amor.

Si tot de-atatea ori, totul e o consolare,
Petale cu fiori, in clipe reci, fara amor.
Si n-am mai plans de vreo opt ani,
Se pare ca mila de sine, s-a petrecut doar in trecut.

Si tot de-atatea ori, cand am visat, m-am confruntat,
Cu un destin, ce nu a existat, sunt eu si ce am realizat.
Clipe de amor, ciudate, au trecut, caci se duc toate,
Toate sa se duca-n graba, inca o etapa, inca o gandire stagiara

Si tot de-atea ori, cand am visat,
Nimic pentru concret, nu mi-am propus n-am realizat.
Clipe de amor, le-am ignorat,
O gandire intr-un ritm ciudat.

Moartea

2011-01-11T06:15:00.001-08:00

Moartea

De as sti daca e bine, sa te-ndemni, la lucruri marunte,
Poate m-as gandi mai bine, pentru maine.
Cateodata, totul, nu e ce-as fi vrut,
Dar din alte perspective, n-am sa iau totul de la-nceput.

Poate mai putina, sichiseala, sa intreb de ce-i asa,
Pentru ca s-a gandit cineva, inaintea mea...
O viata obisnuita, e absurd dar imi doresc, sa fiu naiv si mediocru,
Intr-o lume, intr-o tara, unde e absurd cam totul.

Este greu deopotriva sa incerci sa intelegi,
Toate temelia, mintii, pe care o fredonezi...
Pasi, pe scurte directii, voci de oameni speriati,
Cand se trage cu acuze, n-ai sa-ndemni, sa iti ceri scuze.

Poate , pasii deodata, dragostea, un compromis ratat,
Am vazut atatea locuri, care m-au speriat.
Am simtit atatea drame, pe care cand le descriu,
Toti se-ncred ca vand iluzii, chiar si adevarul viu.

De normal, ce este totul, am sarit de-un compromis,
Am vazut, cat dur e raul si nu a fost ca un vis.
Am simtit in palme, tradari si lucruri desarte,
Cand imi amintesc de moarte, o privesc ca alinare.

Ca acel moment ce-aduce, o odihna asteptata,
Cand nu mai poti sa-ti duci crucea, sti sigur ca ea te-asteapta.
E-o relatie intima, de mister si frica,
Ca apare si se-ntampla totul intr-o clipa.

Ca ciudata manifestare, ce o am, dar rational,
Ma comport de parca imi pasa, de ce cred ei ca-i real.
Te iubesc, dar tot dispare, nu sunt genul de-a fi sfant,
Defapt nici nu stiu, nu simt prea bine, parca totul e un gand.

Parca totul e mai calm, mai frumos in preajma ta,
Dar mai mult decat atat, nici nu cer sa pot avea...
Sunt mereu, in realizare, iubirea e doar naivitate,
Cand relatia cu moartea, ne va pune deoparte.

Am rostit azi adevarul, n-am mintit niciun cuvant,
Dar cine m-a inteles... cand toti au crezut ca mint?
E haotic, e absurd, ca zambesc acum la lucruri,
Care candva m-au durut.

Si sunt toate, de-o opera de mari proportii,
Stiu ca nu ma intelegi... ai vedea un demon,
Care in fata mortii, sta, zambeste, rade,
Pentru ca aceasta regina, este una sincera.

Totul e in mintea mea, toata stima pentru tine,
De esti fericita, parca si eu ma simt bine.
Acum inteleg, ce-nseamna platonic,
E eterna suferinta, dupa euforic.

Dar ce spun, nu e iubire, e doar multa afectiune,
Caci eu sincer, niciodata n-am iubit pe nimeni...
Nu-mi explic emotiile din preajma ta,
Poate sunt manifestarea pentru neputinta mea.

Dar, timpul sa vorbim de moarte,
O... acea diadema, ce te poarta peste toate.
Acel inger negru, ce-ti ordona, cand sa mori,
Cand sa inchizi ochii, cand sa suferi , cand sa zbori.

De te ia pe tine prima, nici nu stiu, ce am sa simt,
Poate ca trec mai departe, am trecut prin drame...
Si atunci cand idealul meu e mort, s-a dus prin van omenirea,
Tu... dar poate, ca sunt cam nepasator, daca mori.

Da... as face schimb, viata mea pentru a ta,
Dar viata mea, nu-i semnificativa,
As spune, ca nu-i un lucru care sa ma faca erou,
Caci sunt nimenea in viata, nu dau mult in schimbul tau.

Dar eu stiu ca nu iti pasa, esti ce esti in lumea ta,
Eu merg rational in viata, renuntand, la lumea mea.
Simt invidie pe soarta, off, din nou se-ntampla,
Stim cu totii cateodata, viata e o simpla dogma moarta.

Parca vad cu se imbina umbre abstracte,
Frica dupa moarte, inainte, chiar la toate.
Te iubesc, dar parca nu, dar stiu sigur cum ca tu,
Esti ce mi-a lipsit, ce imi lipseste viata toata.

Cand pasesc peste cadavre, nimeni nu mai iarta,
Ai sa ma urasti probabil, la fel cum o face lumea toata.
Dar imi iau larevedere, intr-un mod nerezonabil,
Iar de ma urasti si-atunci o sa spun ca-i echitabil.

Nici nu cuget, sa imi cert moartea, este dreapta,
Poate singur, fenomen, ce m-obliga sa raspund....
Pentru ca nu am fost in stare, ca sa realizez mai mult,
Si anticipat desigur, lasa-ma sa imi iau ramas bun.

Emancipatii

2011-01-08T07:05:00.000-08:00

Emancipatii

Treziti-va martiri, prostia va framanta,
Ca viitorul nepotilor vostri, e tot un gunoi sub umbra...
Tot se striga dupa revolutii, tot se cer si azi eroi,
Insa toate pe degeaba, pentru niste oi.

Sa stringi pumnii, sa dai jos avarii, sa le strambi consiliile,
Sa-i aduci cu tot cartelu, peste saracia noastra...
Ca din ei, altii se ridica, nu eroii, dar eroi toti se proclama,
Insa astazi ne sunt moarte visele.

Dar este tarziu, sa mai credem in idei prostesti,
Idiotii, vor vorbii intotdeauna, despre cat de mare-i neamul romanesc.
Altii mint, parca intruna, totu-i fals pretext, dar se cred domni,
Noi ramanem stagiarii si ne laudam savantii.

Dar au fost atatia, atatia mai sunt si azi,
Plecati toti in centre de cerccetare, undeva pe alte meleaguri nefamate...
Bucurosi ca au scapat, de tampiti si de tot neamul,
Ba mai mult daca se poate, se numesc americani, de origine europeana.

Nu-ntelegi? Nu-i o mandrie, n-am dus un razboi de cucerire...
Premiul nobel pentru pace l-a primit si Arafat.
Defapt toata societatea, e un timbru de rahat,
Care crede in morala,care nici n-a existat.

Unii, au cam invatat sa ceara, drepturi, libertati,
Undeva in Romania, astia toti sunt numiti prosti.
In aceasta tara, de cultura, nu-i un fenomen accesibil pentru noi,
Dar se nasc recultivatii, ce explica un efect cum e Chatarsis.

Abrogatii, vor sa intre iar in functiune,
Nu-i obscen, sa ceri placere, invatata din telenovele...?
Nici macar cu fruntea aspra, neamul, patria, nu le am, ce sa le apar?
Fiecare pentru sine, asta da democratie.

Defapt democratic, e-un concept, cum e si biblia,
Stim cu totii ca nu este, dar il credem existent...
Pe cand eu, ce stau s-arat ca nu am resentiment,
Aruncat de-aici, pe-acolo, ba crestin, ateu, ba musulman.

Cat e lipsa de cultura, pentru pretinsii mari agramati,
Cand se-ntampla vreo teroare, da-mi vina pe musulmani.
Cata ura poarta vechiul testament,
N-o gasesti in tot Coranu, nici sa cauti doar un sfert.

Mai concret de cauti intelepciune, mari criteri rationale,
Iti sunt foarte bine explicate, ca proverbele lui Pan.
Sa ne laudam cu el?, dar ala a fost tigan.
Biblie pe randuri, e si ea impunatoare.

coranul, e-o credinta, ce explica rationalul,
Noul testament pe langa, se imbina cu banalul.
Poate nu-i vreo carte mai presus de alta,
Dar religia crestina, are multe fete.

Se poate spune ca noi suntem cei umili,
Toata tara-i credincioasa, toti cu semnul sfintei cruci.
Multi nici nu stiu sa citeasca, nu cere nimeni sa fie culti,
Multi nu stiu nici sa vorbeasca, cu duhul sunt toti saraci.

De-as putea sa imi schimb neamul, cu un neam de rromi,
N-as simti vreo apasare, o usoara relaxare,
Cu un aer superior, fata de cel al romanilor...
Tot pe-acolo, hoti, agramati, in participatiune dupa emancipatiune.

More than i can

2011-01-07T01:38:00.001-08:00

More than i can

True is meaning of a puzzle,
Making out the things thats feels like right.
Understanding is irelevant, for the one,
Who makes mistakes and dont regret.

Maybe, i will take my steps and go away,
Its the time, for leave, today?
I can never take your mercy, dont e*en try survive,
In this moment, all the rain, its my shadow pain.

At short notice, you are like an angel,
But my pain, cant make remorses... what its paintful?
So i am graceless, i am, just my foul for that,
But i am still in love with you, a tissue of little avail.

Make it strong, make it like you never care,
Please dont try to say you love me...
I dont want to think its true, its to beautiful indeed,
But my life its like ditch weed.

So, go one , leave me alone, you diserve more than i can...
On reflection, i am mad as a hatter, not a great miss.
So i am nailed up my door, so nobody could open.
Self Sacrifice just a crush, still skew, after you.

Deasupra

2011-01-06T00:20:00.000-08:00

Deasupra

E seara si-atata liniste in jur ma-ncovoiaza,
E seara, iar seara e o noapte magica.
Pe ganduri, duse de umilinta,
Pe voci patrunse, cu credinta,
Pe chipul tau de adorata,
Pe toate le patrund intr-o teza universala.

Pe pasii m-apas, sa imi simt urma,
Tu esti aceeasi, eu nu mai sunt, m-am reinventat.
In teza mea, la locul de cunoastere, tu esti un inger,
Fara aripi, ti-ai mai dorii sa poti, zbura...
Dar nu pleca, mai lasa doar o mangaieri,
In amintirea mea.

Mai lasa, o voce calda, un suflet blond, divin,
Mai lasa, o speranta, un vis de dor de adio,
Cand pleci, mai tine-ma in brate...
Caci am sa simt, cum gandul fuge dinadins,
Iar dumnezeu de ma priveste, e si el pesimist.

Sau poate nu mai pleci si te intorci la mine,
Ca mii de zile inainte, sa le ignori cu mine...
Sa mergem dupa umbra, in parcul din Sibiu,
Sa simt din nou, ca langa tine sunt viu.

Dar nu stiu ce e maine, nici ce azi, abia mi-aduc aminte...
Speranta e o fapta, ce nu are cuvinte.
Dar nu ca sper, caci stiu ca poate nu e rost,
Dar lumea e o prada, iar eu un pradator...
Iar tu, deasupra lumii mele, deasupra tuturor.

Good bye

2011-01-02T02:50:00.001-08:00

Good bye

So beautiful indeed,
With no regrets for my believe...
But i thing about, my world,
I do not, speak and talk for all.

I make myself, like what i am,
Already take the quest for blaime.
When times, will ask who want the fame,
I shall pass, and ask for grave.

The man, its just a simple diary,
And quiet, all the steps...
The god forgives, but god is dead,
What have we have?!

If you know, the saint who never sin,
I must believe, you are the one, to be...
I thing all desire, are ment to die,
Instead, for you, good bye.

testamentul

2011-01-01T11:21:00.000-08:00

testamentul

Ca un tablou, sunt rupt in mii de piese,
Pe multe ganduri dus, intors, de nicio veste.
Ca marmura, atat de rece, miscarea a inghetat,
Dar printre reflexii, nu te-am aflat.

Si erau multe, caci gheata ii peste tot,
Iar eu, printre copacii inghetati eram mort.
Vedeam teroare, pacat lor, la fel la vocea lor, tot rece,
Caci de un timp, si moartea trece...

Sunt cateva oseminte, fragelate, perechi de morti,
Dar singur eu, pe-o marmura atat de rece...
Ma trec fiori, nu sunt atat, de calm, dar linistit,
Astept sa mor, pe campul, adormit.

Lasat deoparte de evlavii, de inaltari, nerusinoase,
Simt moartea, cum ma devoreaza, ma face sa dispar...
Iar ultimul gand, pe care inca il mai am,
Esti tu... si-s mort, si inca, un dor ma mai cuprinde.

Mai am sarcasm sa rad in sinea mea...
Sunt nimeni in lumea asta si nimeni in cealalta...
Vesnic, ma-ncanta, dorul de chipul tau gingas,
Dar nu imi stric momentul, sa iau cu mine testamentul.

O parere de rau

2010-12-31T09:10:00.000-08:00

O parere de rau

De multe voci... ca un trecut, am ascultat...
Acum atatea voci, de ieri ma lauda azi.
Atatea zumzete, in loc, in alt loc se afla,
Imi neaga, orice sansa, inca o data...

Si vin cu un avant nepomenit, se-opresc in preajma,
Asteapta, sa paraziteze, o constiinta si asa slabita.
Pe semne, oculte zari se reivesc, maresc o groapa...
Cobor, sub unison, pamantul, ma inghite, cu-n sunet monoton.

Strivit, fara noblete, fara nicio pregatire,
Fara testament, fara poezii, cu regretele de zi cu zi.
Stiu ca poate daca... mai astept o mie de ani,
O sa am certitudini, daca raman conservat.

Sunt doar?, cateodata, raman si eu ca o intrebare...
Daca o sa ard atatea versuri, anonime...
Daca pasii mei in viata, o sa se opreasca brusc,
Fara nicio o aratare, de vreun zeu, ce sta pe sus?

Daca moartea, nu ca imi pasa, e o simpla,
Poezie, ce-si repeta in rutina, mersul din cetate in ruina.
Daca, tu, daca tu nu, sau da, ce-o sa conteze, candva,
Cand nici nu o sa te mai cunosc vreodata?!... niciodata!

Daca in propria minte, gandesc, eterne ecuatii,
Vizualizez o lume-n trepidatii, observ scantei si malformatii,
Nu sunt decat reactiune, obiectul unei cauze stinse,
Daca eu nici nu exist, sunt o iluzie?!

Aproape, iluzia cui, ca visul asta e drama nimanui...
O capusa in onoarea timpului...
Si sunt atat de sec, n-am vreo dorinta,
Eu nu ma cred in dumnezeu... sa creada el in mine, o pare de rau.

Dying thing

2010-12-30T01:59:00.000-08:00

Dying thing

Inside your eyes, lives a world,
Who wish to have it all...
All the joy, that you can hope,
With the god things, that you have done.

When im looking at you, someone,
Want to say, you are beautiful indeed, you are saint.
So fine, and not diserve for me,
I am a mizerabile, dont need me.

So, you make a step, and i wish to ask you,
If it is a hope to me... but, i can not stand in front...
This a reason, for backdown, for real,
Like a quene... you need a king.

Maybe, all this, mercy that i ask,
Make me wekly, so i am dying...
Silent, thinks, i understand,
Make a move... make me regret.

To the sky, i never looked, but i did,
Research for understand my love for you...
It to late, to hold to me,
So i am dying on this scene.

For ever

2010-12-29T08:32:00.001-08:00

For ever

Like a diyng star in the end,
I will never move ahead...
Like a tinny whisppering,
i can wish you where with me.

So i can, make a move, to all this claimes,
I can hardly wish to be the same...
I deneing.. al this, lyrics, voice,
I just wish, you have my choice...

Be with, like, no regrets,
We will die together in the ends...
But so silent it beginings,
We will know, will not forget.

You can know, all that i feel,
All my luck put in the wheel...
Hold my hand, just for a seconds,
Cause, i love you, for ever.

Inert

2010-12-29T07:59:00.001-08:00

Inert

Universule, maretule, cel care te-ai creat,
Prin puterea proprie, prin vointa de a rezona...
Cel care ai pus noi steme, le revolutia,
Infinitului, tu acela care ai creeat, necunoscutul.
Tu acela care ti-ai creeat legiile, care ai stiut cu un pas,
Inainte sa se intample toate, tu acela care nu esti
Atotcunoscator, dar atot, ceea ce se numeste existenta...
Cel care ai dat nastere, la intrebari, cel care ai venit cu raspunsuri..
Cel care a inventat prima drama, colapsul...
Cel care ai creeat tot ce rasufla, toata materia si imateria din jur...
Tie universule, vreau sa iti spun, ca eu pacatosul, cel care nu
Mai crede demult in cuvinte, eu ma inchin si ma subordonez,
Legiilor tale, voit sau nevoit, ma aplec sa te slujesc...
Tu cel, din care fac parte, Tu cel care, existi si dupa
Inexistenta mea si a celorlalti, precum si tu cel care,
M-ai facut, sa apreciez necunoscutul, sa nu incerc sa fiu mizantropic,
TU cel care, intelegi, cel care a creat viata si moartea,
Dar ,Tu esti, doar un program, ce o sa isi termine operatiunea.
Si-atunci eu, umil concept de pocainta,
Voi fi in locurile in care nu am indraznit, sa iau fiinta...
Stiind ca toate, nu au rost, stiind , ca aici, ea nu conteaza...
Stiind ca toate visele, mor, nu exista, cenusa, pentru a reinvia
Eu te blasfem, stiind ca esti doar un concept,
Ca timpul ma zdrobeste, ma face inert..

Despre creatie si creator

2010-12-28T09:59:00.001-08:00

Despre creatie si creator

A fost odata, pe la-nceput cand s-a aflat,
Un creator si o creatie, cu scopuri definite.
Pe o planeta, cam ca si a noastra,
Ceva mai mare, unde materia zburda in voia sa.
Era doar informatie, era un sistem, nu adn sau arn,
Era materia, ce isi formase circuit...
Am crede toti ca viata, nu poate fi daca nu este oxigen,
Si-am crede ca totul se petrece ca la noi,
Un lant trofic ce defuleaza, cu erori,
Cu vanator si prada, cu transformarea vietii,
Cu drame cat mai mult nonlogice, dar toate-acestea,
Erau factori necunoscuti, in lumea aceea, electrica.
Protoni in miscare, protoni, fotoni, neutroni,
Erau cu toti parte, din planul unui sistem perfect...
Dar orice plan prezinta erori, sistemul se modifca subtil.
Era un Zeu, ii poti spune dumnezeu, pentru acea lume,
In care informatia, era sub forma de programe,
Cu ratiuni, cu norme, coduri, ce nu trebuiau incalcat.
Acea materie, era o solutie, o ordine creata in haos,
Chiar se credea, ca cu rabdare, peste marginile inconjuratoare,
Vor stapani, relatiile primordiale.
Si-a creeat, dar chiar coincident cu biblia,
Dupa chipul si asemanarea sa, creatia.
Era menita sa domneasca, o ordinea eterna...
Pana atunci cand creeatia si-a ordonat, un plan mizer...
Pe creator l-au ucis, acum sistemul a scapat de sub control,
Creatia acum se crede dumnezeu...
Se intampla cand vorbim, in departarea fabuloasa,
Atatea infinite sisteme ce isi omoara creatorii,
Au toate in comun principii derizorii...
Au toate in comun, un sacrificiu pentru ego,
Doresc cu toate, un statut, deasupra la creeare...
Deci sistemele nu sunt conduse, dupa idei nemuritoare,
Nu exista un bine absolut, la care sa ajunga fiecare...
Suntem creatia cu scopuri nobile, dar cand ne omoram
Propriul creator, devenim, doar bestii, orbite,
De vise moarte, care rasucesc principii la rascruce...

Negru

2010-12-26T00:07:00.000-08:00

Negru

Ce intens e negrul, sclipitor, divin semantic,
Acel demon, de etern si atat de clasic.
Acea adiere, ce iti spune, nu e dumnezeu,
Peste marele progres, -voi domni doar eu.

Mintea, o schema, un plan, o idee,
Ce se-asterne peste toate, ca solutie, o cheie.
Implinirea, fericirea, toate doar chimie,
Cand ratiunea, e doar pura filozofie.

Pentru urma, ce sa punem, nu avem picioru-n prag,
Obiectii, toti pe urma, ne vedem ca importanti.
De-aceea daca tu renunti la toate, vezi eternul filozofic,
Peste toate, renuntand, mai departe de empiric.

Ca noi nu gandim o lume, n-avem planuri de-nteles,
Totu-n jurul la iubire, consolarea fara sens.
Iar de creem solutii la ecuatii, toata-i pura teorie,
N-apucam, sa vedem, altii, ce-nteleg acea solutie.

Nici chiar in viata, desi stim, ca am gasit,
Inceputul si sfarsitul, la domeniul pregatit.
Marele mason din fire, e vreun geniu din noroi,
Ce asteapta de la oameni, exact ce-asteptam si noi.

Banul... telul mediocru, in care sa te simti zeu,
Ca nu faci nimic prea bine, te-or iubi si de faci rau.
Iar de finalitate, nici macar nu-s pentru tine,
Ca ii strangi, sa cuceresti, ca sa cumperi o iubire.

Suntem jalnici, o stim toti in sinea noastra,
Iar cand mori, nu-nchizi ochii... dar te-asteapt-o noua viata?
Ca-n final, nu noi creem, actionam ca un impuls,
Pentru toate acele obiectii ce le-am prezentat mai sus.

Ca esti blonda, paru-n jurul la barbie,
Esti atat de senzuala, atunci cand nu esti cu mine.
Caci si eu sunt un om jalnic, incep sa cred in iubire,
Ca te vad o zeitate, insa ... asta nu e bine.

E mai rau, ca vad la tine, toat-aspiratia mea,
Cand probabil pentru tine, eu sunt doar altcineva.
Insa cand e rau este si bine, realizez incet ceva,
Daca nu esti langa mine, nu te pot avea.

Negrul sclipitor, e activ in viata mea,
Cand l-atea aspiratii, tu ramai cu cineva...
Cand privesc nimicurile cu care ma consolez,
Inteleg, dar nu-i firesc, ca nu-ncep sa-nnebunesc.

Amintindu-mi cum ca poate, la folos va fi ceva,
Tu te-ai folosit de toate, pentru gelozia altcuiva.
Si prea constient, ca totul, e un plan de-a fi cu el,
Ma obliga pentru viitor sa incerc sa nu mai sper.

Planu-i plan, nu abate, de la telul lui prescris,
Ca amplifici, situatia, daca m-ai... sa sti,
De-ai sa-ncepi sa pierzi controlul, faci un pas
Iar inapoi, ca sa mai racesti relatia dintre noi.

Eu-s imun, sa vad semnale, is prea bland,
Ca sa fiu bestie, sa profit, de-un moment x,
Am sa calc usor in laturi, daca nu ma vrei aici,
Caci la tine este cheia, la cutia cu probabilitati.

In eternul uz al foii, scriu acele versuri moi,
Care voi sa-ti aminteasca, de noi doi...
Ca din amicitie, e-o etapa schimbatoare,
Insa nu stiu de schimbare, dar de fel eu am rabdare.

C-am fixat in mintea, o idee statatoare,
In aceasta viata, cu-o privire muritoare...
De-aceea alta, cat va fi de ideala, nu a fost aicea prima,
De-aceea tu, blestemul, de-am creea un ideal,
Ma-ntarat, sa te doresc, fara sa-nteleg macar,
Ca in pasii tai, vocea ta, buzele de un sens necoroziv,
Sta un vis si-o aspiratie, un gand tandru si senin.